Are 80 de ani și refuză să se pensioneze. Plătește 12.000 de dolari lunar pentru îngrijirea familiei

Noe Parenteau a împlinit 80 de ani. Nu se bucură de pensie. Merge la muncă în fiecare zi, ca un ceasornic. De ce? Sora lui și fosta soție au nevoie de îngrijire medicală scumpă, iar el nu poate să le abandoneze când au cea mai mare nevoie de el.

Bărbatul din Florida lucrează ca analist de automatizare operațională, a povestit pentru Business Insider. Sora lui stă într-un centru specializat pentru pacienți cu demență. Fosta soție? Același diagnostic, primit acum doi ani. Costurile lunare combinate trec de 12.000 de dolari. O sumă care ar îngenunchea pe oricine.

7.000 de dolari pentru o cameră și supraveghere permanentă

Sora lui Noe are nevoie de memory care. Taxa lunară e de 7.000 de dolari. Atât. Pentru cazare, mese și asistență medicală zi și noapte, fără pauză, pentru cineva cu probleme grave de memorie.

„Sora mea are multă anxietate. Uneori nu poate să facă doi plus doi și se frustrează din cauza asta”, povestește bărbatul. Nu e prima oară când trece prin asta, din păcate. O altă soră a murit acum trei ani, după ce a parcurs exact același drum chinuitor, de la assisted living la memory care și apoi spre final.

Fiica surorii a strâns bani pentru mama ei de-a lungul anilor. Noe contribuie cu vreo 2.000 de dolari lunar din buzunarul propriu. Familia caută și fonduri Medicare, dar cine a avut de-a face cu birocrația americană știe că nu e deloc simplu pentru bătrâni.

Fosta soție ar putea avea nevoie de îngrijire încă un deceniu

Situația se complică și mai tare. Noe și fosta lui soție au divorțat după 17 ani de căsnicie, dar au rămas apropiați, uniți de cele patru fiice pe care le au împreună.

Ea e supraviețuitoare de cancer mamar. A muncit cât a putut, dar în ultimii doi ani totul s-a prăbușit cu sănătatea ei. Acum stă într-un centru de assisted living care costă 5.000 de dolari pe lună. Dacă se agravează și trebuie mutată? Prețul sare la 6.000-7.000 de dolari.

„Familia fostei mele soții e cunoscută pentru longevitate, trăiesc până la 90 și ceva de ani”, spune Noe. „Ea are aceeași vârstă cu mine. Ar putea sta în memory care între cinci și zece ani.”

Matematica e simplă. Și brutală.

Pensiile și economiile se topesc văzând cu ochii

Noe primește pensii de la mai multe companii unde a lucrat de-a lungul vieții, plus Social Security. A început în operațiuni informatice, a trecut prin bănci și firme de analiză de date, a luat pauze, s-a întors. Acum e technical lead.

„Mă descurc financiar”, recunoaște el. „Dar am încercat odată să mă pensionez și stăteam degeaba, nu făceam nimic în afară de voluntariat.”

Orele suplimentare îl ajută să mai pună ceva deoparte. Trăiește singur. Nu iese în oraș. Cheltuie puțin. Fiecare ban economisit merge către un fond de urgență pentru familie, fie că vorbim de absolviri, mașini, avansuri pentru case sau probleme de sănătate.

„Bănuiesc că banii pe care i-am pus deoparte pentru pensie se vor diminua în timp”, admite bărbatul. „Ajung la un punct în care nu cred că va mai rămâne mare lucru pentru mine.”

Nepoții și teama că istoria se va repeta

Noe are nepoți pe care vrea să-i vadă cât mai des. Se întâlnesc de Crăciun. Vara face drumuri lungi din Florida până în Minnesota, Chicago sau Milwaukee, unde locuiesc fiicele. Vrea să facă parte din viața lor de zi cu zi, să-i ducă la școală, să-i vadă cum cresc.

Le povestește despre cum era pe vremuri. Bătrânii nu ajungeau în centre de îngrijire. Stăteau acasă, cu familia lângă ei.

Ironia sorții? Noe se teme că va ajunge exact ca sora și fosta soție. „Probabil fiicele mele m-ar primi la ele”, spune el, resemnat.

Între timp, continuă să lucreze. La 80 de ani. Pentru că în America, spune el, „această țară nu cheltuiește mulți bani pe îngrijirea geriatrică”. O poveste tristă pentru o națiune atât de bogată.