Ai un IMC normal, dar grăsime abdominală? Studiul care leagă această diferență de un risc cardiovascular

Publicat: 11 august 2026, 17:45Actualizat: 11 august 2026, 17:45

Între un IMC normal și o talie care spune altceva poate apărea o diferență importantă pentru sănătatea inimii: într-un studiu pe peste 260.000 de persoane, urmărite în medie 20 de ani, adulții cu greutate normală sau supraponderali după IMC, dar cu circumferința taliei sau raportul talie-șold ridicate, au fost asociați cu un risc cu 15% până la 50% mai mare pentru majoritatea celor nouă rezultate cardiovasculare analizate.

Față de IMC folosit singur, măsurarea circumferinței taliei și a raportului talie-șold a identificat mai bine cine se află într-o zonă de risc. Asta contează mai ales dacă te uiți doar la kilograme și înălțime și ai impresia că tabloul e complet. IMC-ul se calculează prin împărțirea greutății în kilograme la înălțimea în metri la pătrat, dar nu poate arăta unde este distribuită grăsimea corporală.

Grăsimea viscerală, un factor important

Aici apare diferența care schimbă perspectiva. Grăsimea viscerală, cea care înconjoară organele interne în zona abdominală, este asociată cu boli cronice precum bolile de inimă și diabetul. În schimb, grăsimea subcutanată, aflată direct sub piele, nu este asociată la fel de puternic cu aceste probleme.

În grupul persoanelor cu greutate normală după IMC, 5% aveau totuși o circumferință a taliei ridicată, iar 18% aveau un raport talie-șold ridicat. La persoanele supraponderale conform IMC, 39% aveau circumferința taliei ridicată și 40% aveau raportul talie-șold ridicat. Cu alte cuvinte, numărul de pe cântar sau categoria în care te pune IMC-ul nu surprind întotdeauna grăsimea abdominală, iar asta poate schimba felul în care îți este privit riscul cardiovascular.

„Într-adevăr, se pare că circumferința taliei (CT) și raportul talie-șold (RTS) reclasifică riscul definit de pragurile tradiționale ale IMC”, a spus Michael J. Blaha, director de cercetare clinică la Johns Hopkins Ciccarone Center for the Prevention of Cardiovascular Disease.

Studiul Cross Cohort Collaboration a analizat datele persoanelor care aveau măsurată circumferința taliei sau raportul talie-șold și cel puțin unul dintre cele nouă rezultate cardiovasculare urmărite. Potrivit Medical Xpress, concluzia centrală este că ignorarea grăsimii abdominale poate duce la clasificarea greșită a riscului cardiovascular.

Michael J. Blaha a descris exact profilul care poate trece ușor neobservat într-o evaluare bazată doar pe IMC. El a explicat că cercetătorii au observat persoane cu greutate normală determinată clinic, dar cu adipozitate centrală crescută și raport talie-șold ridicat, asociate cu un risc mai mare pentru majoritatea rezultatelor studiate.

Când merită să privești dincolo de IMC

Dacă ai un IMC normal sau ești în intervalul de suprapondere, studiul arată că merită să nu te oprești la această singură cifră. Tocmai în aceste două categorii au apărut persoane la care circumferința taliei sau raportul talie-șold au semnalat un risc cardiovascular mai mare. Este o diferență simplă, dar practică: distribuția grăsimii contează, nu doar cantitatea estimată prin IMC.

Pentru monitorizarea sănătății tale, asta înseamnă că măsurătorile accesibile, precum talia și raportul talie-șold, pot completa o imagine care altfel rămâne prea generală. Iar dacă ai văzut până acum în IMC singurul reper, studiul mută atenția spre adipozitatea centrală, adică spre grăsimea abdominală asociată mai puternic cu bolile de inimă și diabetul.

Autorii studiului spun direct că aceste măsurători ar trebui luate în calcul când este evaluat riscul cardiovascular. Zeina A. Dardari, autorul principal al studiului, a subliniat că identificarea adipozității centrale crescute rămâne importantă chiar și la persoanele cu IMC normal sau cu IMC în intervalul supraponderal.

„Încurajăm medicii să ia în considerare distribuția adipozității centrale pe întregul spectru al IMC atunci când evaluează riscul cardiovascular în setările de prevenție primară”, a spus Zeina A. Dardari, autor principal al studiului.

Citește și: