Iulian „Mugurel” Vrabete, basistul care a definit sunetul trupei Holograf timp de aproape patru decenii, a murit marți, 12 martie 2026, la vârsta de 68 de ani. Deși nu a fost membru fondator, Vrabete a fost piesa de rezistență a formației din 1987, ancora care a stabilizat trupa în cea mai prolifică perioadă a sa. Povestea lui este, de fapt, povestea maturității Holograf: de la concursul neașteptat care l-a adus în formație, la albumele vândute în sute de mii de exemplare și la rolul său esențial în cea mai longevivă formulă a trupei.
Un concurs pentru un post de legendă
Anul 1987 găsea Holograf într-un moment de răscruce. Trupa, fondată în 1977 de Mihai Pocorschi în mediul studențesc al Politehnicii din București, trecuse deja prin numeroase schimbări de componență. Basistul Mihai „Marty” Popescu decisese să rămână în Germania, lăsând un gol important înaintea unor noi proiecte. Soluția a fost una inedită pentru acele vremuri: un concurs pentru ocuparea postului. Acesta a fost momentul în care Iulian „Mugurel” Vrabete, basist și backing vocal, a intrat în scenă. A câștigat concursul și s-a alăturat în ianuarie 1987 unei formule care îi includea pe Dan Bittman (venit în 1985), Edi Petroșel (tobe, din 1979), Tino Furtună (clape, din 1979) și Nuțu Olteanu (chitară, din 1986).
Vrabete nu a pierdut timpul. A intrat direct în pâine, iar impactul său s-a simțit imediat. Primul album înregistrat în această formulă, „Holograf 3”, lansat în 1988, a devenit un succes comercial uriaș. Discul s-a vândut în peste 200.000 de exemplare, un record pentru rock-ul românesc al anilor ’80, propulsând formația în topul preferințelor publicului. Piese precum „Umbre pe cer” sau „Ochii tăi” au devenit imnuri, iar turneele prin țară și prezența constantă la Costinești le-au consolidat statutul de superstaruri.
Anii de platină și exilul olandez
După Revoluția din 1989, peisajul muzical românesc s-a schimbat dramatic. Odată cu căderea cenzurii, piața a fost inundată de muzică străină, iar trupele autohtone au intrat într-un con de umbră. Pentru Holograf, a urmat o perioadă dificilă. Chitaristul Nuțu Olteanu a plecat în Olanda, fiind înlocuit succesiv de Florin Ochescu și, din 1993, de Romeo Dediu. Pentru a supraviețui ca trupă și pentru a rămâne relevanți, membrii Holograf au luat o decizie curajoasă: au plecat să cânte în cluburi și discoteci din Olanda între 1991 și 1993. A fost o perioadă de sacrificii, dar care a menținut formația unită și i-a expus la rigorile pieței muzicale occidentale.
Revenirea în țară a coincis cu o renaștere a interesului pentru muzica românească. Iar Holograf, cu Iulian Vrabete la bas, era pregătită să profite. Adevărata explozie a venit în 1998 cu albumul „Supersonic”. Single-ul „Ți-am dat un inel” a devenit un hit național, demonstrând capacitatea trupei de a se reinventa și de a produce un rock modern, adaptat noilor gusturi. Succesul a fost doar începutul. Albumul „Holografica”, lansat în 2000, a spulberat orice record anterior, vânzându-se în 100.000 de exemplare în doar primele două săptămâni. Trei ani mai târziu, „Pur și simplu” a ridicat ștacheta și mai sus, cu vânzări de peste 250.000 de unități.
Coloana vertebrală a unui fenomen
De-a lungul acestor decenii de succes fulminant, formula de aur a trupei s-a cimentat: Dan Bittman (voce), Tino Furtună (clape), Edi Petroșel (tobe), Romeo Dediu (chitară) și Iulian Vrabete (bas). Dacă Bittman era imaginea și vocea inconfundabilă, Vrabete, alături de Petroșel și Furtună, forma nucleul dur, coloana vertebrală a formației. Prezența sa constantă, siguranța ritmică și contribuția ca backing vocal au fost esențiale pentru sound-ul solid și recognoscibil al trupei, de la balade precum „Să nu-mi iei niciodată dragostea” și „Cât de departe” la piese rock energice ca „Banii vorbesc”.
Discografia trupei, care cuprinde aproape 30 de materiale audio și video, poartă amprenta sa pe cele mai importante albume de studio, de la „Holograf 3” (1988) la „Life Line” (2015). Conform biografiei oficiale a trupei, Vrabete a fost parte din proiect timp de 39 de ani, o perioadă mai lungă decât a oricărui alt membru, cu excepția veteranilor Tino Furtună și Edi Petroșel. A fost martor și participant activ la transformarea Holograf dintr-o trupă de rock a anilor ’80 într-un brand național, capabil să umple stadioane și să lanseze hituri care au traversat generații.
O moștenire de 39 de ani
Moartea lui Iulian „Mugurel” Vrabete lasă un gol imens nu doar în trupa Holograf, ci în întreg rock-ul românesc. El a reprezentat un model de longevitate, profesionalism și discreție. Într-o lume a spectacolului dominată de figuri flamboiante, Vrabete a fost muzicianul dedicat, omul din spate care asigura fundația pe care colegii săi puteau străluci. Plecarea sa ridică semne de întrebare cu privire la viitorul trupei. Holograf a supraviețuit multor schimbări de-a lungul celor aproape 50 de ani de existență, dar pierderea unui pilon care a fost prezent la datorie timp de 39 de ani marchează, fără îndoială, sfârșitul unei ere.
