Te lași de fumat și începi să ronțăi mai des. Ce se schimbă în creier când dispare nicotina

Dacă ați renunțat la fumat și ați observat că ronțăiți mai des, căutați dulciuri sau simțiți impulsul de a compensa altfel, explicația nu rezidă în „poftă” sau în lipsa de voință. Un studiu recent al cercetătorilor de la Universitatea din Bordeaux, explicat de Ileana Ilie (psiholog clinician și psihoterapeut integrativ), arată că nicotina modifică modul în care creierul caută recompensa: nu crește neapărat plăcerea, ci sporește urgența de a obține ceva rapid.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Studiul a urmărit șoareci expuși la apă cu nicotină timp de o lună și jumătate, comparându-i cu un grup care a primit apă îndulcită. Diferența a fost clară: șoarecii care consumaseră nicotină au depus un efort semnificativ mai mare pentru a obține mâncare, apăsând repetat pe o manetă. Ei au mâncat însă mai puțin atunci când hrana le-a fost oferită gratuit. Aceasta modifică perspectiva: nicotina nu face mâncarea mai gustoasă, ci vă poate împinge să „vânați” recompensa.

Nicotina modifică modul în care creierul caută recompensa

Pentru dumneavoastră, miza practică este importantă. Dacă după renunțarea la fumat apare mâncatul compulsiv sau nevoia de altă recompensă rapidă, aceasta nu înseamnă un eșec. Înseamnă că sistemul de recompensă și autoreglare încearcă să se reorganizeze.

Ileana Ilie explică simplu:

„Explicația psihologică nu este că foștii fumători «nu au voință», ci că renunțarea la nicotină modifică simultan mai multe sisteme: corpul, creierul și comportamentele automate construite în ani de consum.”

Și aici apare partea pe care multe femei o simt, dar rar o aud rostită fără judecată: după ani de consum, fumatul nu reprezintă doar un gest. Devine o formă de reglare pentru anxietate, plictiseală, furie, oboseală, singurătate sau suprasolicitare. Când eliminați țigara, nevoia care era „acoperită” de ea rămâne.

„Nicotina acționează asupra circuitelor dopaminergice implicate în motivație, recompensă și învățare. Cu alte cuvinte, creierul învață că fumatul este o cale rapidă de reglare: reduce tensiunea, oferă o pauză, marchează un moment de control și produce o recompensă imediată”, spune Ileana Ilie.

Pofta de dulce apare din cauza căutării de recompense rapide

Potrivit Adevarul, consumul constant de nicotină amorțește anumite zone din creier, iar „mesagerii” motivației ajung să reacționeze mai slab la stimulii naturali. În același timp, sistemul de recompense transmite semnale în exces și caută validare constantă. Concret, nu simțiți neapărat mai multă bucurie când mâncați, dar puteți simți mai puternic impulsul de a căuta ceva imediat.

Psihologul clinician descrie diferența esențială dintre „îmi place” și „vreau”:

„Studiile recente despre nicotină și circuitele motivației sunt importante, deoarece arată o distincție esențială: este vorba despre căutarea recompensei, nu doar despre plăcere. În neuroștiințe, diferența dintre «îmi place» și «vreau» este foarte importantă.”

Iar aceasta explică de ce unele persoane nu mănâncă neapărat cu mai multă plăcere, dar simt că trebuie să ciugulească, să deschidă ceva dulce sau să caute o gratificare rapidă. Nu este același lucru.

Efectul nu se oprește aici. Nicotina deteriorează fizic comunicarea dintre zonele cerebrale care gestionează emoțiile și cele care anticipează recompensa. Aceasta slăbește capacitatea naturală de autoreglare a impulsurilor. În experiment, imediat ce cercetătorii au stimulat din nou conexiunile cerebrale afectate de nicotină, comportamentul compulsiv al șoarecilor s-a oprit.

Primul pas util după renunțare nu este o dietă drastică

Dacă vă sperie kilogramele sau simțiți că ați pierdut controlul cu mâncarea, tentația este să treceți direct la reguli severe. Numai că tocmai aceasta poate agrava lucrurile.

Ileana Ilie avertizează:

„Pentru cineva care se îngrașă după ce renunță la fumat, primul pas nu este dieta restrictivă. Restricția severă poate crește frustrarea și poate duce la episoade de pierdere a controlului.”

Mesajul ei este mai blând și mai util: nu începeți cu interdicții, ci cu înțelegerea funcției pe care o avea țigara în viața dumneavoastră. Era pauză? Calm? Recompensă? Evitare? Contact social? Un fel de a gestiona furia? Răspunsul contează, pentru că soluția diferă de la o persoană la alta.

„Nu este suficient să spuneți «nu mai fumez». Este nevoie să identificați exact ce funcție avea țigara. Era pauză? Era calmare? Era recompensă? Era evitare? Era contact social? Era un mod de a gestiona furia? În funcție de răspuns, intervenția trebuie să fie diferită”, spune psihologul clinician.

Prevenirea transferului compulsiv este esențială

Specialistul spune clar că renunțarea la fumat ar trebui însoțită de „un plan realist de prevenire a transferului compulsiv”. Asta înseamnă să fiți atenți la semnele că acel impuls se mută spre mâncare sau spre alte comportamente de recompensă rapidă, pe lângă țigări.

Mai este un detaliu important: același principiu se poate aplica și în cazul altor comportamente compulsive, inclusiv jocurile de noroc. Nicotina nu le produce automat. Ileana Ilie spune limpede că o asemenea concluzie ar fi prea simplă. Dar consumul cronic de nicotină poate modifica circuitele implicate în motivație, anticiparea recompensei și impulsul de a obține ceva imediat.

Dacă doriți un reper simplu, acesta este: problema nu constă numai în substanță, ci și în felul în care creierul a învățat să obțină reglare rapidă. Iar vestea bună este că poate învăța și altceva, treptat.

Ultimul lucru de reținut este poate și cel mai liniștitor: „creșterea în greutate sau apariția altor comportamente compulsive după renunțarea la fumat nu ar trebui privite ca eșec moral”, spune Ileana Ilie. Sunt semne că sistemul dumneavoastră de recompensă caută o altă cale de descărcare. Primul pas bun, chiar de azi, este să numiți sincer ce făcea țigara pentru dumneavoastră înainte să încercați să controlați mâncarea cu forța.