Adevarul socant despre cuvantul rostit de 500 de ani

Te-ai surprins vreodată reacționând spontan când primești o veste neașteptată de la o prietenă dragă? Deschizi ochii mari, ridici sprâncenele și scapi acel cuvânt scurt pe care îl auzim absolut peste tot în jurul nostru. Exprimă bucurie, șoc, admirație sau uneori doar o simplă constatare a unei situații de viață.

O istorie neasteptata pentru o expresie atat de familiara

Să fim serioase o clipă. Când folosești acest termen scurt și extrem de expresiv, probabil te gândești instinctiv că aparține generației tinere. Sau poate crezi că a fost împrumutat recent din cultura pop americană, adus de filmele de la Hollywood și de rețelele sociale pe care le derulăm seara pe telefon. Și eu am crezut exact același lucru multă vreme. Numai că lucrurile stau complet diferit față de percepția noastră obișnuită.

Cifrele vorbesc de la sine.

Actorul și scriitorul scoțian Kenny Boyle a dezvăluit pe o platformă socială că expresia pe care o pronunțăm zilnic datează de peste 500 de ani. Originea sa ne poartă tocmai în Scoția anilor 1500, o perioadă la care puține dintre noi s-ar fi gândit. Boyle a explicat cu mult umor această descoperire lingvistică. „Acesta este unul dintre acele lucruri anacronice”, a povestit el urmăritorilor săi. „Dacă ai citi o ficțiune istorică sau ceva de genul acesta, și unul dintre personaje ar spune «Wow!» probabil te-ai gândi: «Ei bine, asta e ciudat. Este un cuvânt foarte modern, nu-i așa?» Răspunsul este de fapt nu, cel puțin nu în Scoția.”

De la texte vechi la reactiile noastre naturale

Iar surprizele nu se opresc aici. O analiză fascinantă publicată recent de Upworthy aduce în discuție prima utilizare scrisă a acestui termen. Aceasta a apărut în anul 1513, într-o traducere în limba engleză scoțiană a celebrei opere Eneida scrise de Virgiliu. Citatul exact din acea perioadă îndepărtată sună așa: „Out on thir wanderand spiritis, wow! thow cryis.”

Cercetătorii cred că termenul ar putea fi o modificare sau poate chiar o greșeală de tipar a exclamației „Vow!”, care la rândul ei reprezenta o versiune mult intensificată pentru „I vow!” (Eu jur). Dar de ce a rezistat această formă fonetică atât de mult în timp? Explicația ține de biologia noastră pură și de modul în care reacționăm fizic la stimuli. Sunetul literei W este extrem de ușor de reprodus de aparatul nostru vocal. Materialul documentar analizează în detaliu acest mecanism fizic. „Expresia facială asociată cu șocul sau surpriza este o gură deschisă, rotunjită, care se întâmplă să coincidă cu modul în care un om pronunță «wow»”, explică experții.

Alte exclamații, cunoscute în gramatică drept interjecții emotive, se aliniază perfect cu expresiile noastre faciale. Gândește-te la banalele „Ow!” și „Ouch!”, pe care le rostim când ne lovim din greșeală, sau la entuziastele „Yay!” și „Hooray!” de la petrecerile copiilor noștri. Apropo de asta, se crede că „Hooray” și „hurrah” derivă din vechiul „huzzah” sau „huzza”. Termenul nostru preferat din trei litere este chiar mai vechi decât „huzzah”.

Aici intervine o conexiune foarte practică cu viața noastră din România. Când dolarul fluctuează pe piețele internaționale și prețurile explodează la rafturile supermarketurilor din București sau Iași, reacția ta în fața bonului fiscal este adesea exact această exclamație scurtă. Este un reflex universal, o reacție umană de bază care traversează granițele țărilor și realitățile economice.

Cum s-a transformat vocabularul de-a lungul deceniilor

V-ați gândit vreodată la modul în care cuvintele își schimbă sensul odată cu trecerea timpului? Până în secolul al XIX-lea, termenul devenise deja destul de comun în vorbirea de zi cu zi. Totuși, el a prins cu adevărat rădăcini puternice abia în anii 1920 și 1930, când a început să fie folosit în contexte noi.

În 1920, era folosit frecvent ca substantiv. Oamenii spuneau pur și simplu: „This song is a wow.” (Acest cântec este un wow.). Astăzi, rar îl mai auzim ca substantiv, fiind preferat mai degrabă ca verb de acțiune. Engleza modernă folosește adesea structuri de genul: „I was wowed by that song.” (Am fost impresionat de acel cântec.). O semnificație ceva mai obscură din anii 1930 se referea strict la distorsiunile de ton din înregistrările audio ale vremii.

Sarcasmul care ne salveaza in zilele aglomerate

Și ajungem la partea mea preferată din toată această poveste lingvistică. Pe bune, cine nu a folosit acest cuvânt cu o doză generoasă de ironie într-o zi grea? Dincolo de admirație, există întotdeauna utilizarea sarcastică a cuvântului, care sună cam așa: „Wow. That’s really interesting.” (Wow. Asta este cu adevărat interesant.).

Doar schimbând punctuația (folosind puncte clare în loc de semne de exclamare pline de energie) îi dăm o cu totul altă savoare și o greutate diferită în orice conversație. Așa că data viitoare când reacționezi la un email neașteptat la birou sau la o poveste amuzantă acasă, adu-ți aminte că nu folosești un jargon modern inventat pe internet. Ești pur și simplu conectată la o tradiție verbală care a început pe străzile din Scoția secolului al XVI-lea.