Îți mai amintești serile de weekend din copilărie, când te uitai la filme pe casete video? Ei bine, o bucată din acea magie a anilor optzeci tocmai a ieșit la lumină într-un mod cu totul neașteptat. Un grup extrem de restrâns a avut ocazia să vadă joi seară o versiune complet inedită a clasicului Gremlins, o variantă de peste 2 ore și jumătate care nu a mai fost difuzată absolut deloc din anul 1983.
Nostalgia anilor 80 prinde din nou viata
Invitația primită de câțiva norocoși din lumea cinematografiei a fost una plină de mister, menită să stârnească o curiozitate uriașă. Li s-a cerut, simplu și direct, „să vizioneze un film pe care nimeni nu l-a mai văzut vreodată”.
Iar mesajul organizatorilor a continuat cu un avertisment clar, trimis prin mesaj text membrilor comunității horror: „Nu te vei ierta niciodată”. Să fim serioși, cine ar refuza o asemenea provocare? Evenimentul a fost pus la cale de Verve și de casa de producție 1201 Films, condusă de Scott Glassgold.
Publicul din sală a fost format dintr-o adevărată elită a noii generații de creatori de filme de groază. Au fost acolo scenariștii viitorului Gremlins 3 și creatorii Final Destination: Bloodlines, Adam B. Stein și Zach Lipovsky. Lor li s-au alăturat Drew Hancock, cunoscut pentru Companion, Rob Savage din echipa The Boogeyman, Dan Berk și Robert Olsen, Brian Duffield, Akela Cooper, Guy Busick, producătorul de la Atomic Monster Michael Clear, Adam Robitel și chiar șeful 20th Century Studios, Steve Asbell.
Toți acești oameni s-au adunat pentru a redescoperi o peliculă care a definit o întreagă generație.
Vorbim despre filmul cu monștri care a îmbinat perfect comedia cu groaza, care a contribuit decisiv la apariția faimosului rating PG-13 și care a lansat cariera de scenarist a lui Chris Columbus. Și, mai presus de toate, a introdus un set de reguli stricte după care o generație întreagă de cinefili și-a ghidat copilăria.
O comoara ascunsa pe o simpla caseta video
Legendarul regizor Joe Dante a fost cel care a deschis seara cu multă emoție și nostalgie. „Este o proiecție de arhivă, într-un fel”, a explicat el publicului prezent.
A ținut să precizeze de la bun început că este vorba despre o versiune brută. O copie plină de urme de creion gras și scene lipsă. Speranța lui sinceră a fost ca spectatorii să nu lase această variantă imperfectă să înlocuiască amintirea filmului finisat pe care îl poartă cu toții în suflet.
Dar stai puțin, de unde a apărut această variantă după atâta amar de vreme? Zvonurile despre existența ei circulau în industrie de ani de zile. Numai că abia anul acesta regizorul a recunoscut public că materialul a supraviețuit trecerii timpului.
Și aici intervine partea care ne amintește de propriile noastre sufragerii din anii 90. Într-un reportaj publicat recent de Hollywoodreporter, aflăm că singura versiune supraviețuitoare a fost chiar copia personală pe casetă VHS a lui Joe Dante. Pentru numele lui Gizmo, o simplă casetă video! Aceasta a ajuns pana la urma la The Gremlins Museum, o arhivă online și o expoziție de recuzită administrată de Ian Grant, un fan absolut al seriei.
El a petrecut luni întregi curățând materialul cu grijă, digitalizându-l pentru a-l face demn de o prezentare pe marele ecran. Această pasiune pentru casetele vechi rezonează și cu noi, românii. Majoritatea am crescut cu rafturile pline de casete VHS traduse, transformând serile de film într-un adevărat ritual de familie înainte de apariția internetului și a platformelor de streaming.
Detaliile care schimba complet povestea
Versiunea asamblată la sfârșitul anului 1983 durează exact 2 ore și 35 de minute.
Asta înseamnă cu aproximativ o oră mai mult decât varianta devenită clasică, lansată în cinematografe în luna iunie a anului 1984.
Ce aduce nou această tăietură extinsă? Foarte multe perspective noi și arcuri narative nevăzute ale personajelor. V-ați gândit vreodată cum ar fi fost povestea dacă monștrii ar fi apărut mult mai târziu? În această versiune de montaj, primul Gremlin apare abia după o oră de la începutul filmului.
Însă odată ce își fac apariția micile și enervantele creaturi, acțiunea explodează de-a dreptul. Haosul din bar, de exemplu, durează 10 minute sau chiar mai mult. Spectatorii au putut chiar să îi vadă pe Gremlini mergând (un detaliu tehnic surprinzator pentru acea vreme). Pe de altă parte, celebrul discurs al lui Phoebe Cates despre motivul pentru care urăște Crăciunul lipsește cu desăvârșire din această variantă de montaj.
„Aceasta este o proiecție foarte neobișnuită”, a adăugat Joe Dante.
Cuvintele lui au concluzionat perfect o seară magică. „De obicei nu te întorci în arhive și scoți lucruri din coșul de gunoi pentru a le arăta oamenilor, cu toate defectele lor.”
Până la urmă, frumusețea stă tocmai în aceste imperfecțiuni (și în curajul de a le privi din nou), fie că vorbim despre un film de la Hollywood sau despre propriile noastre amintiri.
