Surpriza uriasa pentru fanii muzicii. Adevarul despre filmul Michael

Filmul biografic despre viața lui Michael Jackson, regizat de Antoine Fuqua, a luat cu asalt cinematografele începând cu 24 aprilie. Cifrele obținute până acum sunt de-a dreptul uriașe, pelicula reușind să strângă o sumă globală care depășește 423 de milioane de dolari. Doar în primul weekend pe piața internă a generat 97 de milioane de dolari, marcând cea mai mare lansare din istorie pentru un film biografic.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Ruptura dintre public și experți

Te-ai întrebat vreodată de ce filmele pe care le adorăm sunt uneori desființate de criticii de specialitate? Aici avem un exemplu perfect. În timp ce pelicula se bucură de un rating de aprobare de 97 la sută din partea fanilor pe platforma Rotten Tomatoes, scorul criticilor stă la doar 38 la sută.

Iar fanii nu au stat cu mâinile în sân. Într-o postare devenită virală pe rețelele sociale, un utilizator i-a certat pe recenzorii care au „pierdut complet firul poveștii”, declarând ferm că „este nevoie de o schimbare majoră în critică”. clar au urmat o mulțime de meme-uri pe acest subiect.

Rolul principal este jucat chiar de nepotul regretatului star pop, Jaafar Jackson. Pe ecran îi vei mai vedea pe Colman Domingo, Nia Long, Miles Teller, Laura Harrier și Larenz Tate, care completează o distribuție de excepție. Povestea se concentrează pe primii ani ai lui Jackson ca parte a trupei familiei sale, Jackson 5, și pe lansarea primelor sale albume solo.

O recenzie general pozitivă publicată de The Hollywood Reporter a numit filmul „surprinzător de emoționant”, adăugând însă un avertisment clar. „Filmul se lasă deschis acuzațiilor de a-l transforma pe Michael într-un sfânt, ceea ce nu va pica bine mulțimii adepte a culturii anulării.”

Adevărul din spatele scenariului

Surpriza uriasa pentru iubitorii de muzica. Filmul de 423 milioane de dolari care schimba totul - imagine 2

Mulți utilizatori de pe rețelele sociale cred că această diferență uriașă de note vine dintr-un motiv simplu. Criticii se așteptau ca filmul să acopere întreaga viață a starului, inclusiv acuzațiile de abuz asupra copiilor și alte scandaluri. Numai că actul al treilea a fost modificat din cauza unor probleme legale, iar povestea se oprește brusc în anul 1988. Acum, o continuare se află în dezvoltare activă la studiourile Lionsgate.

Într-o amplă analiză publicată recent de Hollywoodreporter, se arată că așteptările experților ar putea fi puțin nerealiste. Joe Vogel, autorul biografiei „Man in the Music” din 2011, explică foarte clar situația.

„Cred că reacția criticilor pare puțin nesinceră, pur și simplu comparativ cu cealaltă serie de filme biografice pe care le-am văzut”, spune Vogel, referindu-se la producții precum Bohemian Rhapsody, Rocketman și Elvis. „Toate urmează un plan destul de similar, așa că mi se pare că filmul despre Michael este scos în evidență, în anumite privințe, din cauza a ceea ce nu este în film, spre deosebire de ceea ce a fost de fapt în el. În esență, Michael este despre a-l prezenta unor noi publicuri. Este nesincer din partea criticilor să se aștepte ca acest film biografic de două ore care merge până la sfârșitul anilor ’80 să facă totul.”

Iar această dinamică se simte perfect și la noi în țară. Când îți cumperi un bilet la un cinematograf din București sau Cluj ca să vezi viața unui idol muzical, vrei să te bucuri de muzica pe care ai dansat la petreceri, vrei emoție și spectacol, nu neapărat un dosar rece de investigație.

Mark Anthony Neal, profesor la Universitatea Duke care predă un curs despre Jackson, are o perspectivă ușor diferită. „Cineaștii au dreptul să facă filmele pe care aleg să le facă și cu subiectele pe care aleg să le facă. Este motivul pentru care criticii sunt importanți”, explică profesorul. „Ultimul lucru pe care ni-l dorim sunt critici care, practic, validează ceea ce face un artist, indiferent dacă vorbim despre un artist muzical, cineast sau autor. Aceasta nu este treaba unui critic. Aceasta este treaba unui publicist, iar noi nu putem transforma criticii și jurnaliștii în publiciști pentru artă. Nu asta e treaba lor.”

O afacere de milioane

Să fim serioși, implicarea moștenitorilor în realizarea filmului schimbă puțin regulile jocului. Familia Jackson are un interes direct în portretizarea favorabilă a artistului. Pentru administratorii cataloagelor muzicale, aceste filme sunt o mină de aur care crește vânzările și audiența pe platformele de streaming.

James Sammataro, avocat la firma Pryor Cashman (care reprezintă Sony Music, deținătoarea unei părți din catalogul lui Jackson), pune punctul pe i. „A te aștepta ca un film biografic sancționat să ofere un adevăr neslefuit înseamnă a înțelege greșit dinamica: moștenitorii sunt gardianul, iar filmul este o strategie de activare a catalogului, o reclamă de două ore concepută pentru a trimite publicul direct către platformele de streaming pentru a redescoperi catalogul anterior.”

„Controversa din jurul lui Michael nu este nouă: Bohemian Rhapsody a fost o sesiune de reglare a conturilor aprobată de moștenitori, care a câștigat 900 de milioane de dolari în ciuda receptării critice”, adaugă Sammataro. El dă exemplul producției Bob Marley: One Love, care l-a prezentat pe artist ca pe o figură beatifică. „Același șablon lucios, o altă pictogramă. Modelul este structural, nu accidental.”

Joe Vogel (care a mai scris biografii despre Prince și James Baldwin) recunoaște că „există întotdeauna unele tensiuni” când lucrezi cu familia unei vedete. „A existat un du-te-vino, aș spune, pentru că sunt foarte protectori”, își amintește el despre perioada în care scria cartea. „În cazul meu, din moment ce, cu adevărat, întregul scop al cărții mele a fost să pun accentul pe artist, nu au existat prea multe probleme.”

În ciuda controverselor și a reacțiilor modeste la filme precum Springsteen: Deliver Me From Nowhere de anul trecut, Hollywood-ul merge înainte. Proiectul masiv al celor de la Sony, care include patru filme despre The Beatles, are deja aprobarea trupei.

Până la urmă, valoarea acestor producții stă în emoția pe care o lasă în urmă. „Faptul că un film biografic servește catalogului nu înseamnă că eșuează în fața publicului”, concluzionează Sammataro. „Chiar și filmele biografice imperfecte fac ceva ce algoritmii de streaming nu pot face: restabilesc contextul. Ele reamintesc publicului că melodiile au fost scrise de oameni reali, în momente particulare în timp, adesea în circumstanțe extraordinare. Pentru un spectator mai tânăr care întâlnește catalogul lui Jackson printr-un playlist, un film, chiar și unul defectuos, protector, poate fi lucrul care transformă un refren familiar într-un artist care merită înțeles. Aceasta este o funcție culturală reală, chiar și atunci când este și una comercială.”