Te-ai gândit vreodată cât de mult te definește prietena ta cea mai bună? Pe bune acum, de câte ori nu ai simțit că o parte din tine există doar prin ea? Exact despre această legătură profundă vorbește noul roman semnat de Camelia Cavadia, intitulat Dansează când îți vine să plângi. Editura Trei a anunțat apariția acestei cărți pe 5 mai 2026. Volumul este deja disponibil pe site-ul editurii și în librăriile din toată țara, așteptând să fie descoperit de tine.
O legătură care rezistă dincolo de timp
După ce a explorat trauma și mecanismele intime ale relațiilor umane în volumele anterioare, autoarea ne aduce acum o poveste minunată. Este centrată pe una dintre cele mai puternice forme de apropiere dintre oameni. Simona, Ileana și Ralu sunt trei femei unite de o relație care a început în adolescență și s-a consolidat de-a lungul anilor.
Numai că lucrurile stau puțin diferit față de o simplă amiciție. Prietenia lor devine însăși structura existenței lor. Cele trei nu sunt doar apropiate, ci complet interdependente, deplin conectate la bucuriile, tristețile și nevoile fiecăreia dintre ele.
Dincolo de dimensiunea intimă a poveștii, cartea are și un context istoric care rămâne pe fundal. Fetele traversează împreună perioada comunistă, dar și anii grei de tranziție. Acest fundal istoric le modelează profund felul în care simt, gândesc și se raportează la lumea din jur. Apoi, echilibrul acestui triunghi afectiv este distrus de un eveniment dureros. Romanul debutează cu dispariția Ilenei.
Cum învățăm să trăim cu pierderea
Când o latură a triunghiului dispare, structura nu mai poate fi refăcută.
Această imagine te ajută enorm să înțelegi cu adevărat ce înseamnă pierderea. Narațiunea se împarte ingenios pe două planuri, așa cum semnalează într-o analiză publicată recent de Psychologies, prezentând o luptă interioară continuă. Avem prezentul, marcat de doliu și de dificultatea acceptării pierderii. Iar pe de altă parte avem trecutul, recuperat fragmentar prin episoade, amintiri și fotografii care recompun treptat textura unei prietenii profunde.
Să fim serioase, memoria ne joacă des feste. Acest joc între timpuri nu oferă răspunsuri clare, ci pune în lumină fragilitatea memoriei și caracterul ei selectiv. Albumul de fotografii devine un simbol clar în încercarea de a fixa cumva trecutul, de a nu-l lăsa să se piardă. Dar arată și cât de volatil e totul atunci când imaginea din față îți spune mereu și mereu altceva. Cartea propune o reflecție nuanțată asupra memoriei, văzută ca un proces viu, supus reinterpretării continue, și asupra identității, înțeleasă ca rezultat al relațiilor care ne definesc.
Amintirile nu sunt fixe, ele se transformă permanent în funcție de prezent, de emoții și de context. Memoria devine astfel un proces activ, nicidecum o arhivă stabilă. Nici moartea Ilenei nu înseamnă doar pierderea unei persoane, ci și pierderea unei părți din fiecare sine. Moartea nu este un final definitiv, ci o prezență difuză care continuă să modeleze existența celor rămași în viață. Doliul devine astfel o oscilație constantă între acceptare și refuz, între luciditate și negare.
„Cred că dintre toate relațiile care se nasc între oameni, prietenia este cea mai valoroasă. Să ai prieteni cu care să râzi cu poftă și să plângi fără rușine […] mi se pare un noroc neasteptat. Este, un dar prețios, de care trebuie să ai grijă și pe care să-l onorezi”, spune Camelia Cavadia despre miza acestei cărți.
Emoție pură pe fiecare pagină
Romanul are un stil confesiv și introspectiv (care mizează enorm pe autenticitate) și surprinde perfect observația fină a detaliilor emoționale. Povestea își extrage forța din experiențe recognoscibile și din complexitatea relațiilor umane, construind un discurs literar în care fragilitatea și rezistența coexistă.
Scriitoarea Petronela Rotar a simțit din plin această forță și descrie romanul ca pe o experiență emoțională intensă. „<> e una dintre acele cărți care m-a făcut să plîng de la primele pagini. E o carte despre prietenie ca formă de salvare, „agape” în forma ei cea mai pură: conexiune genuină, nefiltrată, neîmpiedicată, legături care dăinuie o viață pentru că se încarnează pe grijă și iubire împărtășite. Și mai este o carte despre doliu, așa cum doliul ar trebui purtat.”
Dar cine este femeia care reușește să ne atingă atât de profund sufletele prin cuvinte? Camelia Cavadia are o licență în filosofie și jurnalism, plus un background puternic de 22 de ani în televiziune, lucrând la PRO TV și Antena1. Din anul 2017, ea este cofondatoare a Agenției de Comunicare Fabrica de PR.
Un parcurs literar impresionant
Debutul ei a avut loc în 2015, la Editura Trei, cu volumul Vina. Acea carte a fost desemnată apoi cel mai bun roman de debut la Festival du Premier Roman de la Chambéry, în Franța. Un an mai târziu, în 2016, a apărut cel de al doilea roman al său, Măștile fricii. Succesul a depășit granițele, romanul fiind tradus în 2024 în limba spaniolă sub titlul Las máscaras del miedo, iar în 2026 în limba sârbă, ca Маске страха. Ba chiar se află acum în traducere și în limba macedoneană.
Și povestea nu se oprește aici. În 2018 i-a apărut romanul Purgatoriul îngerilor, care se află în curs de apariție în limba spaniolă. Despre acesta, scriitorul Radu Vancu a spus că este „documentul emoționant al unei lumi a copiilor dispăruți”.
Apoi, în anul 2022, Camelia Cavadia a publicat Sufletul lumii. Acesta reprezintă primul său volum de povestiri adevărate dintr-o lume fantastică, publicat tot la editura Trei.
