Te-ai gândit vreodată câte povești uluitoare rămân nespuse în jurul nostru? Pe 30 aprilie, cea de-a treia ediție a Alternativa Film Festival și-a închis porțile la Medellín, în Columbia, aducând în lumina reflectoarelor exact aceste narațiuni ascunse. Au fost selectate 15 lungmetraje și 15 scurtmetraje din America Latină și Asia, iar cinci dintre filmele mari au plecat acasă cu câte un premiu generos de 20.000 de dolari, în timp ce două scurtmetraje au primit câte 10.000 de dolari.

Povești despre curaj și mame care luptă

Premiul Spotlight a fost câștigat de Ketevan Vashagashvili din Georgia pentru documentarul „9-Month Contract”. Filmul urmărește o femeie fără adăpost care devine mamă surogat de cinci ori pentru a-și susține fiica, luptând cu problemele de sănătate, stigmatizarea și birocrația. Iar aici, să fim serioși, parcă recunoaștem frânturi din realitățile dure ale Europei de Est, ecouri pe care le simțim uneori și în România, unde femeile duc lupte tăcute și epuizante pentru supraviețuirea familiilor lor.

Alegerea juriului a fost clară.

Premiul Alter a mers către „Cutting Through Rocks”, realizat de Sara Khaki și Mohammadreza Eyni, o coproducție între Iran, SUA, Olanda, Qatar, Chile și Canada. Juriul a lăudat pelicula „pentru portretizarea sa puternică a libertății și reamintirea sa neclintită a inegalităților care continuă să modeleze viețile a milioane de femei.”

O cursă de 26 de ore și emoții pure

Ratchapoom Boonbunchachoke din Thailanda a primit premiul Future Voice pentru comedia absurdă „A Useful Ghost”. Vizibil emoționat de experiență, el a mărturisit direct: „Mi-au luat 26 de ore să ajung aici, dar chiar dacă nu aș fi câștigat acest premiu, tot a meritat.”

Focus Award a fost adjudecat de peruanul Augusto Zegarra cu pelicula „Runa Simi”. Juriul, condus de actrița și producătoarea columbiană Natalia Reyes, a explicat decizia: „Este un film care ne-a emoționat profund, lăsând un impact de durată prin portretizarea dulce și tandră a unui protagonist care se luptă să-și păstreze identitatea, o identitate inseparabilă de limbă.” Zegarra, în lacrimi, l-a avut pe protagonistul Fernando Valencia pe apel video în timpul discursului. Valencia este un prezentator radio care și-a asumat sarcina de a dubla filmul Regele Leu în limba indigenă Quechua, iar acest nou trofeu se adaugă premiului Albert Maysles obținut anterior la Tribeca.

Dincolo de ecrane și cifre

Într-un reportaj detaliat publicat recent de Variety, aflăm că festivalul itinerant (fondat de compania de tehnologie inDrive) a adunat aproape 11.000 de participanți la proiecțiile în aer liber și evenimentele din industrie. Liza Surganova a anunțat că Africa va fi următoarea regiune vizată pentru a patra ediție.

Ea a vorbit deschis despre viziunea proiectului: „Câștigătorii reflectă fiecare în parte misiunea Alternativa, în timp ce continuăm să susținem cineaștii subreprezentați a căror muncă impulsionează în mod activ o schimbare socială semnificativă.”

Și pentru că tot vorbim de impact, Nativa Award a ajuns la „Lost Land” de Akio Fujimoto. Despre povestea fraților Rohingya care se joacă de-a v-ați ascunselea, juriul a subliniat că „devine o metaforă puternică pentru reziliență și supraviețuire într-o lume în care viața umană este adesea tratată ca fiind dispensabilă.” Atmosfera galei a fost una extrem de caldă. Producătoarea malaeziană Elise Shick a urcat pe scenă cerându-și scuze pentru că era desculță, după ce își rătăcise pantofii dansând salsa cu un prieten.

Scurtmetrajele câștigătoare au fost „Blue Heart” de Samuel Suffren și „Casa Chica” de Lau Charles. O mențiune de onoare a primit Pamela Andrea Martínez Barrera cu „Present in the Big Events”, apreciat pentru acel „amestec emoționant de amintiri de arhivă și imagini de la întâlniri prietenoase și amuzante care ilustrează modul în care forțele enorme ale schimbărilor geopolitice ne pot impacta la cele mai intime niveluri.”

Cum ajung aceste filme la tine

Dar hai să vedem cum stau lucrurile în culise. Nouă participanți Alternativa vor ajunge și la o extensie a festivalului în capitala Bogotá. Surganova a explicat diferența față de ediția anterioară din Indonezia, menționând ajutorul entității columbiene Proimagenes și al echipei locale MadLove conduse de Natalia Agudelo Campillo.

Ea a detaliat strategia: „Asta este ceva cu adevărat valoros care va rămâne cu noi chiar și atunci când festivalul va merge în altă parte. Face o diferență atât de mare când vii într-o regiune, într-o țară, și le arăți că îi respecți, că vrei să faci parte din ecosistemul lor, că ești aici, că nu extragi resurse, ci mai degrabă vii în regiunea lor și aduci o expertiză internațională și, cel mai important, conexiuni.” Anser Tomsky, CEO-ul inDrive, a susținut ideea justiției sociale, în timp ce Surganova a adăugat: „Mergem în țările în care au nevoie ca brandul lor să fie susținut, dar și să fie asociat cu misiunea socială a companiei.”

La capitolul distribuție, lucrurile se mișcă repede. „Echipa noastră de distribuție merge deja la Cannes în câteva săptămâni pentru a începe discuțiile cu unii potențiali parteneri, dar o vom lansa la scară largă în câteva luni”, a precizat Surganova.

În cadrul zilelor industriei, discuțiile au inclus reprezentanți de la Sanfic din Chile, festivalul din Guadalajara, Mubi, Retina Latina și platforma Pijama. Katalina Tobón a atras atenția tinerilor regizori: „Oamenii fac greșeala de a ocoli festivalurile regionale pentru festivalurile de categoria A.” Imediat, Jessica Kiang a completat ideea: „S-ar putea să nu fie întotdeauna potrivite pentru filmul tău.” Piața de streaming oferă momentan acces la doar 20% din filmele produse la nivel mondial, conform lui Ricardo Pacheco, marile platforme fiind pur și simplu incapabile să cumpere tot ce se produce pe glob.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră