Te așezi seara pe canapea, deschizi televizorul și te pierzi într-un serial bun. Dar te-ai gândit vreodată cine se află cu adevărat în spatele replicilor care te fac să râzi sau să plângi? Primăvara aceasta, inteligența artificială a invadat ecranele, trecând rapid de la o simplă inovație tehnică la un subiect central de poveste, generând o teamă reală care a ajuns de la scenariști direct la noi, telespectatorii.
Tehnologia care ne schimba serile de film
Dacă urmărești drama medicală The Pitt pe HBO Max, probabil ai observat deja tensiunea dintre personaje. Doctorița Al-Hashimi, jucată de Sepideh Moafi, a fost introdusă ca un contrast pentru personajul lui Noah Wyle, doctorul Robinavitch. Ea susține inovația și se bazează pe tehnologie pentru a economisi timp cu transcrierile medicale. Numai că personajele descoperă rapid că inteligența artificială generativă nu este „nici pe departe precisă în proporție de 98 la sută”, cel puțin nu în eșantionul intens al unei singure ture de spital.
Pe o altă platformă, în comedia The Comeback, actrița Lisa Kudrow revine în rolul lui Valerie, care primește o nouă șansă în televiziune. Există totuși o problemă uriașă cu noul ei proiect. Serialul în care a fost recrutată să joace va fi scris în mare parte de inteligența artificială, în timp ce o echipă formată din soț și soție (un cuplu de scenariști nemulțumiți interpretați de Abbi Jacobson și John Early) încearcă și eșuează să gestioneze un program capabil să scuipe 50 de replici alternative, toate fiind furate din decenii de glume acumulate. Directorul rețelei, interpretat de Andrew Scott, râde de ideea că ar fi ceva greșit într-un serial scris complet digital și declară direct: „În afacerea noastră, AI-ul, ei bine, are un branding prost, nu-i așa?”
Și în serialul Scarpetta de pe Amazon găsim o abordare emoțională profundă. Lucy, jucată de Ariana DeBose, își plânge soția pierdută, pe Janet (Janet Montgomery), izolându-se în fața calculatorului. Ea folosește o versiune AI conștientă a lui Janet, care îi servește drept confident, terapeut și partener virtual. Pe măsură ce sezonul avansează, celelalte personaje realizează că valoarea acestei Janet 2.0 ar putea fi mai mare decât credea oricine. Subiectul apare și în Scrubs, în The Audacity, ba chiar și în dramele polițiste unde mogulii din tehnologie ajung adesea victime.
Dincolo de ecran si controversele din realitate
Într-o analiză publicată recent de Hollywoodreporter aflăm că industria de la Hollywood se află momentan într-o fază de-a șoarecele și pisica. Oamenii din diverse etape ale procesului creativ au încercat să strecoare aplicații ale tehnologiei, sperând că nimeni nu va observa. Iar când fanii obsedați au descoperit adevărul, au urmat justificări slabe.
Tehnologia avansează rapid.
S-a întâmplat cu miniseria Marvel Secret Invasion, care a irosit talentele colective ale unor actori precum Samuel L. Jackson, Don Cheadle, Olivia Colman și Ben Mendelsohn. Fanii au acuzat rapid că genericul cu nuanțe verzi a fost creat pe calculator. Producătorii au recunoscut, spunând că imaginile deranjante au fost alese pentru a capta natura alienantă a lumii infiltrate de Skrull. Să fim serioși, oamenii au știut mereu să producă artă care să surprindă neliniștea.
Și uite cum această dilemă globală a studiourilor lovește direct și în serile noastre de binging din România. Când te uiți pe Netflix la un serial nou din confortul sufrageriei tale, după o zi lungă la birou, efectele speciale generate pe calculator la mii de kilometri distanță îți schimbă subtil experiența vizuală, iar uneori calitatea poveștii scade doar pentru ca un studio să economisească niște bani. O decizie luată la Los Angeles se traduce printr-o dezamăgire resimțită direct pe canapeaua ta.
Chiar și Ted Sarandos de la Netflix a recunoscut că epopeea științifico-fantastică argentiniană The Eternaut a utilizat tehnologia generativă pentru a livra efecte speciale mai rapid și pe bani mai puțini. Mai mult, fanii care au urmărit documentarul One Last Adventure: The Making of Stranger Things 5 au observat pe ecranul unui scenarist un browser cu mai multe tab-uri deschise cu ChatGPT. Nici zona de non-ficțiune nu a scăpat, documentarul What Jennifer Did din 2024 fiind criticat pentru presupusa utilizare a unor fotografii manipulate, acuzație pe care producătorii au negat-o.
Proiecte complet digitale si frica de necunoscut
Până acum, în Occident, suntem doar în etapa în care tehnologia picură ușor în producții. În schimb, televiziunea chineză a văzut deja în 2024 premiera serialului Qianqiu Shisong, complet produs artificial, format din 26 de episoade a câte șapte minute fiecare. Pe piața americană nu s-a lansat încă nimic comparabil pe o rețea majoră.
A existat totuși o mică revoltă iarna trecută odată cu lansarea On This Day … 1776, o serie scurtă a companiei Primordial Soup, axată pe AI și condusă de Darren Aronofsky, difuzată pe canalul de YouTube al revistei Time. Proiectul a combinat actori din sindicatul SAG-AFTRA cu elemente vizuale digitale și animatori umani, folosind tehnologia DeepMind de la Google. Rezultatul a fost o combinație nefericită de gramatică cinematică aplicată greșit și personaje faimoase fotorealiste cu priviri goale. Episoadele de sub cinci minute par interminabile, stârnind o reacție dură: „Ce-ar fi dacă serialul Revoluția Americană al lui Ken Burns ar fi produs cu măiestria artistică a unui joc video, umanitatea din Expresul Polar al lui Robert Zemeckis și profunzimea istorică a unei bălți virtuale?”
Nu e de mirare că actori mari precum Natasha Lyonne cochetează cu acest domeniu, în timp ce Ben Affleck are propriul startup digital cumpărat de Netflix. Dar la finalul zilei, pe bune, un computer nu va putea niciodată să ofere o interpretare la fel de bună ca cea a lui Ethan Hawke în The Lowdown, care adună patru decenii de evoluție a unui actor din carne și oase. Poate genera un generic bizar ca în Secret Invasion, dar nu va crea niciodată 90 de secunde de bucurie pură precum genericul din Pachinko. Asistentul digital pe care un studio l-a angajat ca să economisească niște bani a luat probabil locul unui tânăr asistent uman care ar fi putut deveni următorul Ray Harryhausen sau Norman Lear.
