Surpriza uriasa pentru fanii lui Ryan Reynolds. Secretul dureros

Actorii Colin Hanks și Ryan Reynolds tocmai au finalizat documentarul Prime Video dedicat legendarului John Candy. Producția intitulată „John Candy I Like Me” aduce la lumină detalii emoționante despre comediantul care s-a stins din viață la doar 43 de ani în 1994.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

O cursă contra cronometru

Îți amintești momentele acelea în care simți că totul se năruie? Cam așa s-au simțit cei doi producători când au vrut să deschidă filmul cu elogiul rostit de Dan Aykroyd la slujba privată de înmormântare din Los Angeles.

Problema majoră era că nu exista nicio înregistrare audio.

Iar timpul trecea implacabil. Colin Hanks (cel care a regizat pelicula) explică viziunea sa emoționantă. „Avem de-a face cu oameni care știu deja care este rezultatul, dar nu înțeleg neapărat rădăcina prin care s-a ajuns acolo”, mărturisește el.

E drept că lucrurile nu merg mereu conform planului inițial. „Am simțit că era important să deschidem filmul și să arătăm acea inimă chiar de la început, în acele prime minute. Dan Aykroyd a scris un elogiu atât de frumos pentru John și pur și simplu am simțit că era o modalitate atât de frumoasă de a începe filmul. Pentru a le reaminti oamenilor de grația lui, de spiritul lui, de farmecul lui.”

Căutarea disperată printre vedete

Dar cum să folosești un discurs pe care pur și simplu nu îl ai? Ryan Reynolds a povestit pe larg, într-un interviu acordat recent pentru podcastul celor de la Variety, cât de complicată a fost situația din culise.

„Nu-l puteam găsi pe Dan Aykroyd nici să ne salveze viețile”, recunoaște actorul canadian.

Situația părea fără ieșire la un moment dat. „Și nu puteam obține vocea lui pentru a o înregistra. Vocea de pe montajul brut era o imitație proastă a lui. Pana la urma am dat de el și a înregistrat elogiul. A devenit la fel de viu ca în ziua în care l-a rostit prima dată.”

Te-ai gândit vreodată cât de profund ne pot marca anumiți oameni pe care nici măcar nu i-am cunoscut personal? Pentru Reynolds, deși nu l-a întâlnit niciodată față în față pe Candy, conexiunea este copleșitoare și absolut reală. „El înseamnă totul pentru mine”, spune starul, care a inclus câte un omagiu ascuns în fiecare film Deadpool lansat până acum.

Vulnerabilitate și vindecare pe ecran

Dincolo de zâmbete se ascund adesea povești grele de viață. Ryan explică perfect această dualitate umană cu care ne confruntăm toți. „Poți trasa o legătură cu John atât la nivel de aspirație, cât și apoi de nostalgie pentru mine. John întruchipează mult din ceea ce iubesc la fratele meu. John întruchipează acea umilință și genul de umor autoironic și, de fapt, un fel de mascare a durerii uneori și modul în care sunt utilizate acele mecanisme de adaptare dezadaptative.”

Și chiar dacă a trecut mult timp de la dispariția sa, valoarea muncii lui rămâne intactă.

„Este o rușine că a durat atât de mult să privim înapoi la viața și cariera lui John și să-i oferim o despărțire adecvată”, punctează Hanks. „Dar, în același timp, când opera este atât de bună? Aproape că nu contează când, atâta timp cât o faci.”

Lista invitaților din documentar este absolut impresionantă pentru orice cinefil. Mel Brooks, Macaulay Culkin, Eugene Levy, Catherine O’Hara și Tom Hanks au acceptat imediat provocarea lansată de producători. Bill Murray a fost ceva mai greu de găsit, pe bune. „Una dintre primele conversații pe care le-am avut cu Marty Short despre realizarea documentarului, el a spus, «știi, de fapt o să ai o problemă, pentru că nimeni nu va spune nu. Toată lumea va dori să o facă.» Și astfel s-a creat un fel de presiune, de genul, în regulă, vrem să fim foarte meticuloși cu cine contactăm, cu cine vorbim.”

Nostalgia începuturilor timide

Numai că discuția nu s-a oprit doar la John Candy în acel studio de înregistrări. Gazdele podcastului, Clayton Davis, Jazz Tangcay, Emily Longeretta și Michael Schneider au adus în prim-plan și primele apariții ale celor doi actori în presă.

Colin Hanks și-a amintit debutul din primăvara anului 1999. „Îmi amintesc, sincer în acel moment, cred că a fost doar această combinație de entuziasm complet și frică totală și absolută”, a detaliat el cu nostalgie. „Entuziasmat că exista acest nou capitol clar, clar obținând un rol într-un film, și știind că urma să fiu într-un serial TV în toamnă. A fost incredibil de entuziasmant. Dar, si privind în urmă acum, cred că există și o doză mare de frică.”

La rândul său, Reynolds a retrăit momentul primului său rol din 1993, din filmul Ganesh.

„Aveam 13 ani. Am renunțat prompt la actorie după aceea, m-am dus și am muncit la condus un stivuitor și am lucrat la restaurantul Fiascos din Vancouver”, glumește el. Pe platourile de filmare a lucrat cu Paul Anka și a avut curajul să îi facă o mărturisire inedită. „Unul dintre hiturile lui Paul este «You’re Having My Baby». Așa că i-am spus lui Paul, «Paul, n-o să crezi asta. Dar când mama mea era însărcinată cu mine, ai adus-o pe scenă la un concert și ai cântat „You’re Having My Baby”. Ceea ce este, știi, ușor nepotrivit, dar și, știi, un fel de uimitor că stau aici acum, 13 ani mai târziu, colegul tău de platou în acest film!»”

Secretele din spatele cortinei

Iar la final, cei doi au acceptat un joc rapid de întrebări și răspunsuri care ne arată o latură mult mai umană. Aflăm astfel că Reynolds era strigat în copilărie „Casper”, iubea „Revista Tiger Beat”, adoră înghețata „Rocky road” și nu ar putea trăi fără „Muzica”. Când a fost întrebat de un talent secret, el a recunoscut senin. „Pot face un salt pe spate de pe loc.”

Hanks, în schimb, era poreclit „Doctor”. „Sunt strigat «Doctor» des.” Printre preferințele sale se numără filmul „The Lost Boys”, înghețata la „Egalitate între cookies & cream și cafea” și ar fi vrut enorm să joace în „SNL”. Când vine vorba de viziuni personale, Hanks crede ferm că „Nimeni nu știe! Ei nu știu.”

Ryan Reynolds încheie seria confesiunilor cu o perspectivă neașteptată despre atracție și vulnerabilitate. „Cele trei cuvinte «nu știu». Este foarte sexy.”