Actrița Rose Byrne trăiește un an absolut fabulos în cariera sa, trecând printr-o serie de reușite care ar face invidios pe oricine din industrie. După ce a câștigat Globul de Aur în ianuarie pentru interpretarea din pelicula If I Had Legs I’d Kick You și a primit o nominalizare la Oscar în februarie, marți a venit rândul teatrului să o recompenseze. Vedeta a primit prima ei nominalizare la premiile Tony pentru rolul personajului Jane din comedia Fallen Angels, scrisă de Noël Coward în 1925.

O revenire magica pe scena

V-ați gândit vreodată cât de greu este să readuci la viață o poveste veche de aproape un secol?

Piesa nu a mai fost jucată pe renumita stradă a teatrelor de foarte mult timp, detaliu care a adăugat o greutate emoțională uriașă întregului proiect. Colega ei de breaslă, Kelli O’Hara, a primit la rândul ei o nominalizare pentru rolul Juliei, completând astfel succesul producției.

„Aceasta a fost cu adevărat o surpriză magică. Această piesă nu a mai fost pusă în scenă de, aș vrea să spun peste 50 de ani pe Broadway. Aceasta este ca o adevărată renaștere. Nu este o piesă care se joacă des. Este o comedie în două personaje pentru două femei. Și avem, pe deasupra, distribuția noastră extraordinară de susținere formată din Tracy Chima și Mark Consuelos și Chris Fitzgerald și Aasif Mandvi. Este cu adevărat acest grup magic. Și, sunt o începătoare pe Broadway. Acesta este doar al doilea meu spectacol pe Broadway, așa că sunt absolut încântată. Și sunt atât de entuziasmată să împărtășesc asta cu Kelli și nominalizarea ei. Suntem două jumătăți ale aceleiași monede, ea și cu mine”, a declarat vedeta din Bridesmaids.

Arta de a juca o femeie aflata la limita

Dar hai să vedem ce face acest rol atât de special.

Jane este o femeie britanică din înalta societate care devine treptat dezechilibrată pe fondul consumului de alcool și al discuțiilor aprinse cu prietena ei. Într-o scenă savuroasă în care cele două discută despre adulter și trebuie să schimbe subiectul rapid când intră servitoarea, personajul ei are o replică memorabilă. „Mă întreb adesea dacă oceanul ar fi mai adânc dacă nu ar exista bureți”, spune ea.

A juca o femeie beată nu e deloc ușor pe scenă.

„Știu că este surprinzator. Și eu sunt oarecum obsedată de asta, de cum o fac oamenii. Trebuie să spun că scriitura este cheia. Modul în care Noël Coward scrie pentru un personaj beat este excepțional. Indiciile sunt toate în scriitura lui, structura propoziției, urmărirea ei, declinul rapid spre starea de ebrietate. Și asta a fost cu adevărat, pentru mine, prima cale de acces. Și cred, în același timp, că trebuie să fim foarte specifici în sensul că beția Juliei este foarte diferită de beția lui Jane. Iar Jane este cu adevărat dezechilibrată, și este menționată pe tot parcursul piesei ca fiind dezechilibrată. Așa că nu ar putea exista mai multe indicii pentru a ajunge acolo. Și apoi încercarea de a găsi fizicalitatea acestui lucru, și cât de departe să o împing, și cât de mult să o țin în frâu, și acel echilibru, acel fel de mers pe sârmă. Și în fiecare noapte, este atât de distractiv și amuzant și plin de bucurie și, pe lângă asta, cu adevărat, ca o reangajare a mușchiului riguros al teatrului. Este ca și cum mi-aș descoperi atletul interior”, explică actrița.

În timp ce așteaptă un bărbat pe care amândouă l-au iubit cândva, cele două femei căsătorite alunecă spre nebunie. Rose cade de pe scaune și își pierde constant pantofii, într-un spectacol fizic epuizant.

Drumul lung de la prima lectura la succes

Numai că lucrurile nu s-au întâmplat peste noapte. Totul a pornit de la o lectură caritabilă organizată pentru Roundabout Theatre Company în urmă cu doi ani.

Regizorul Scott Ellis îi este prieten (lucru care a contat enorm în decizia ei de a accepta provocarea). Într-un interviu publicat recent de Hollywoodreporter, vedeta a povestit momentul de revelație pe care l-a trăit alături de echipă când au testat textul.

„Potențialul pentru asta, și cum a rezonat cu publicul, și ce a prins viață odată ce am fost acolo sus pe acea scenă. Este molecular”, a mărturisit ea. Atunci s-au uitat unul la altul și și-au zis simplu. „Oh, trebuie să încercăm să facem asta.”

Iar publicul dictează ritmul comediei. În fiecare seară când se așază pe scaun pe scenă, actrița se întreabă un singur lucru. „OK, ce se va întâmpla în seara asta?”

Recunostinta in fata unui roller coaster

Pe bune, puțini actori ajung să trăiască o asemenea efervescență profesională, jonglând cu atâtea proiecte uriașe simultan.

„Să am aceste oportunități creative, precum If I Had Legs, I’d Kick You, și ceva precum Fallen Angels, este tot ce pot cere. A fost excepțional. A fost cu adevărat, cu adevărat neasteptat”, a punctat ea. „Și, firește, recunoașterea este întotdeauna un lucru uimitor. Dar să am aceste oportunități creative este ceea ce simt că toți artiștii se străduiesc să obțină.”

Și totuși, succesul fulminant nu i-a schimbat perspectiva asupra muncii.

„Sunt plină de recunoștință, o recunoștință absolută și știu că în această afacere trebuie să fii cu adevărat recunoscător pentru aceste momente, pentru că este doar un roller coaster să fii actor. Așa că să am aceste oportunități creative, precum If I Had Legs, I’d Kick You și ceva precum Fallen Angels, este tot ce pot cere. A fost excepțional. A fost cu adevărat, cu adevărat extraordinar. Și, firește, recunoașterea este întotdeauna un lucru uimitor. Dar să am aceste oportunități creative este ceea ce simt că toți artiștii se străduiesc să obțină. Faptul că am ajuns într-un punct în care primesc aceste oportunități nu îmi scapă niciodată, niciodată. Așa că mă simt încântată și recunoscătoare”, a concluzionat ea cu emoție.

Precedenta apariție a actriței pe o scenă de pe Broadway avusese loc tocmai în anul 2014, când a jucat în piesa You Can’t Take It With You.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră