Sufocarea la nou-născuți – Medic explică semnele de pericol din primele ore

Publicat: 26 ianuarie 2026, 14:04Actualizat: 23 iulie 2026, 02:24

Primul țipăt. Prima gură de aer. E un triumf, dar unul fragil. Este exact momentul în care plămânii, care până atunci au stat într-un mediu lichid, trebuie să învețe instantaneu să susțină viața pe cont propriu, preluând o funcție complet nouă.

Doar că uneori, totul se poate schimba în câteva minute. Echilibrul e spulberat. O situație calmă devine critică. Dr. Cornelia Preda, medic primar neonatologie, a explicat pentru Digi24 ce înseamnă detresa respiratorie a nou-născutului, o afecțiune care transformă bucuria într-o luptă cu secundele.

Semnele care trădează lupta pentru aer

Un părinte epuizat după naștere poate să nu vadă nimic. E de înțeles. Medicii neonatologi, însă, văd semnale clare ce cer acțiune pe loc. „Detresa respiratorie a nou-născutului descrie un spectru de dificultăți de respirație apărute la scurt timp după naștere”, explică Dr. Preda.

Concret, e vorba de o respirație mult prea rapidă sau de un geamăt scurt la fiecare expirație, un sunet care trădează efortul. Pielea se poate retrage între coaste, un fenomen numit tiraj intercostal. Când lucrurile se agravează, apare cianoza – pielea devine albăstruie, semn că sângele nu mai are destul oxigen.

Sunt indicii subtile ale unei lupte interne disperate.

De ce se sufocă un nou-născut? Cauzele ascunse

Dar de ce se întâmplă asta? De ce se sufocă un bebeluș? Cauzele sunt multe. Uneori, e doar o „întârziere a resorbției lichidului pulmonar”, adică plămânii copilului sunt încă „inundați” cu lichid amniotic și nu reușesc să-l elimine la timp. Alteori, problema e mult mai serioasă. Boala membranelor hialine, des întâlnită la prematuri cu plămâni imaturi, poate fi vinovată. Sau poate fi o infecție luată înainte sau în timpul nașterii. Chiar și malformațiile congenitale ale inimii sau plămânilor pot bloca oxigenarea corectă a organismului.

Cursa contra cronometru: Fiecare secundă contează

Timpul nu iartă. În neonatologie, asta e lege. „În detresa respiratorie a nou-născutului, timpul este esențial, deoarece oxigenarea insuficientă poate afecta organe vitale”, subliniază medicul. Creierul, inima, rinichii – toate suferă enorm în primele minute fără oxigen. Consecințele? Pot merge de la leziuni cerebrale pe viață la insuficiență de organ. Sau, în scenariul cel mai negru, la deces. Surprinzător sau nu, diagnosticul se pune repede, cu instrumente simple. Medicul evaluează clinic bebelușul, apoi folosește pulsoximetria – un senzor mic care măsoară saturația de oxigen – iar dacă e nevoie, o radiografie toracică arată exact ce se petrece în plămânii fragili.

Armata în halate albe: Cum se gestionează o urgență neonatală

„Urgențele neonatale sunt situații care pot pune în pericol viața nou-născutului și necesită resurse specializate disponibile imediat”. Aici nu e loc de improvizație. Deloc. Gestionarea crizei cade pe umerii unei echipe antrenate, care lucrează după protocoale clare și cu tehnologie de vârf la îndemână.

Prioritățile sunt limpezi: stabilizarea respirației (adesea cu suport ventilator), menținerea circulației și a temperaturii, plus corectarea rapidă a oricăror dezechilibre. Monitorizarea e non-stop, pentru că starea unui nou-născut se poate schimba radical de la o oră la alta. Chiar și după ce pericolul pare să fi trecut, îngrijirea continuă. „continuitatea îngrijirii după stabilizare este la fel de importantă, deoarece evoluția este dinamică în primele zile”. E o veghe permanentă pentru o viață sănătoasă.