Participanții cu scoruri mai mari la trăsături de psihopatie și sadism au fost aleși ceva mai des pentru o nouă întâlnire, într-un experiment al psihologilor de la Universitatea din Alabama. Pentru cine încearcă să înțeleagă cât spune prima impresie despre un posibil partener, limita este clară: studiul a măsurat dorința de a se revedea, nu felul în care ar merge o relație.

Braden T. Hall, William Hart și Bella C. Roberts au studiat 129 de studenți heterosexuali din SUA, care au avut 561 de întâlniri scurte la opt evenimente. Fiecare conversație a durat trei minute, apoi participanții au notat ce impresie le-a lăsat persoana întâlnită și dacă ar vrea să o revadă.

Ce înseamnă creșterile de 24,6% și 28,4%

Înainte de întâlniri, participanții au completat chestionare despre aceste trăsături. Potrivit autorilor, la o creștere a scorului de psihopatie cu o abatere standard, raportul dintre șansa unui răspuns „da” și cea a unui răspuns „nu” era cu 24,6% mai mare. Pentru scorul de sadism, creșterea acestui raport era de 28,4%.

O abatere standard este o măsură folosită pentru a compara scorurile din grup. Procentele nu înseamnă că încă 24,6 sau 28,4 persoane din fiecare sută au vrut o nouă întâlnire. Ele nici nu arată câți participanți au spus efectiv „da”. Potrivit ntv.de, proporțiile raportate au fost de 53% față de 43% pentru scoruri ridicate față de cele sub medie la psihopatie și de 54% față de 42% la sadism.

Ce i-a făcut pe unii participanți să pară atrăgători

După fiecare conversație, participanții au avut 90 de secunde pentru a completa fișa. Au apreciat, între altele, aspectul fizic, umorul și felul în care se purtase persoana din fața lor.

Cei cu scoruri mai mari la trăsăturile urmărite au fost percepuți, în general, ca mai atrăgători fizic, mai amuzanți și mai deschiși la vorbă. Nu au părut mai puțin amabili. În analiza autorilor, impresiile despre umor și aspect au explicat o parte din legătura dintre scoruri și dorința unei noi întâlniri. Aspectul fizic a cântărit de aproximativ șase ori mai mult decât trăsăturile studiate.

De ce rezultatul nu descrie un viitor partener

Participanții nu au fost aleși dintre persoane cu un diagnostic clinic. Ei au completat chestionare despre trăsături, iar majoritatea nu au avut scoruri deosebit de mari. Rezultatele ar putea fi diferite pentru persoane cu scoruri foarte mari. Un scor mai ridicat în acest grup nu este un diagnostic pentru persoana respectivă și nici un semn după care poate fi judecat cineva la o întâlnire.

Eșantionul a fost format din studenți ai aceleiași universități. Potrivit descrierii recrutării depuse la Universitatea din Alabama, 186 de persoane au completat sondajele, dar 129 au venit la evenimente: 68 de bărbați și 61 de femei. Invitațiile au circulat prin afișe pe campus, recomandări și e-mailuri ale asistenților de cercetare.

Experimentul nu a urmărit dacă participanții au format cupluri sau cum s-au purtat ulterior. Afirmațiile despre relații dificile ori despre dispariția bruscă fără explicații provin din alte cercetări invocate de autori, nu din aceste întâlniri. Când ambii participanți doreau să se revadă, organizatorii le trimiteau prenumele și adresa de e-mail a celuilalt în cel mult 72 de ore.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră