Bucureștiul se pregătește joi pentru o mare sărbătoare. Moaștele Sfinților Trei Ierarhi vor fi aduse în Catedrala Patriarhală, un moment de o profundă însemnătate pentru credincioșii ortodocși. Este ziua de 30 ianuarie, data la care sunt cinstiți laolaltă cei mai mari teologi și păstori ai Bisericii din secolul al IV-lea, scrie HotNews.

Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur. Numele lor definesc o zi marcată cu cruce roșie în calendar. Potrivit informațiilor publicate de Basilica și Agerpres, cinstitele moaște vor fi aduse din Paraclisul istoric „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, fiind așezate spre închinare începând cu ora 16:00.

De ce sunt sărbătoriți împreună? Povestea din spatele zilei de 30 ianuarie

Unii se întreabă, probabil, de ce o sărbătoare comună. La urma urmei, fiecare dintre cei trei mari sfinți are deja o zi de pomenire individuală: Sfântul Vasile pe 1 ianuarie, Sfântul Grigorie pe 25 ianuarie, iar Sfântul Ioan pe 13 noiembrie.

Ziua de 30 ianuarie a fost însă rânduită pentru a celebra lucrarea lor comună. O moștenire colosală lăsată ortodoxiei. Toți trei au trăit în secolul al IV-lea, un veac pe care mulți îl numesc, pe bună dreptate, „veacul de aur” al creștinătății. Născuți în familii creștine evlavioase, au avut parte de cea mai aleasă educație a vremii la școli de renume și au devenit adevărați stâlpi ai Bisericii, apărând credința în fața ereziilor și luminând lumea prin scrierile și predicile lor.

Ioan „Gură de Aur” și Vasile cel Mare: Oratorul genial și arhitectul carității

Fiecare a strălucit în felul său. Despre Sfântul Ioan Gură de Aur, scrierile vremii spun că „a întrecut pe toţi filosofii în cuvinte şi mai ales în iscusinţa, înlesnirea şi frumuseţea vorbirii”. Elocvența lui era pur și simplu legendară. Tâlcuia Scripturile atât de bine, încât se zicea că, dacă n-ar fi fost el, „ar fi fost de trebuinţă să mai vină încă o dată pe pământ Stăpânul Hristos”. Ironia sorții… A murit la 63 de ani, în exil, surghiunit de împărăteasa Eudoxia.

În același timp, Sfântul Vasile cel Mare a fost un titan al faptelor. Nu doar un teolog desăvârșit, ci și un pionier al asistenței sociale. A ridicat lângă Cezareea un întreg cartier al milei creștine, un complex uriaș cunoscut în istorie drept „Vasiliada”, cu spitale, azile și ospătării unde bolnavii erau tratați gratuit, totul fiind finanțat de episcopie. A păstorit Biserica din Cezareea Capadociei doar opt ani, dar a schimbat fața filantropiei pentru totdeauna.

Grigorie Teologul, patriarhul care a recucerit un oraș pentru ortodoxie

Poate mai puțin cunoscut publicului larg, dar cu o misiune la fel de grea, a fost Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu. A ajuns patriarh al Constantinopolului într-o perioadă extrem de tulbure, dominată de erezii.

Grea misiune.

Un singur detaliu surprinde perfect anvergura realizărilor sale. Când a fost numit patriarh, „a găsit în cetate numai o biserică a drept-credincioşilor”. La plecarea sa de pe scaun, după 12 ani de păstorire, a lăsat în urmă „numai una eretică”. O răsturnare de situație spectaculoasă, obținută prin înțelepciune și cuvânt, nu prin forță. S-a retras la moșia sa din Arianz, unde s-a stins din viață la 80 de ani.

O moștenire care dăinuie și astăzi

Ce au lăsat în urmă acești trei coloși ai credinței? Mult mai mult decât simple scrieri sau fapte de caritate izolate. Au fost apărători neînfricați ai credinței ortodoxe, luptând prin cuvânt și scris împotriva rătăcirilor și a credințelor deșarte. Au lăsat un tezaur de cărți de învățătură, rugăciuni și cântări care hrănesc spiritualitatea creștină și azi.

Ba chiar, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur sunt autorii Sfintelor Liturghii care le poartă numele. Acestea se săvârșesc și astăzi în bisericile ortodoxe din întreaga lume. O moștenire vie. Nu doar o pagină de istorie.