Ryan Reynolds anunta sezonul 8 din Welcome to Wrexham. Fetele au castigat titlul Adran Premier

Știi momentele acelea în care un serial te prinde atât de tare încât parcă devii parte din poveste? Exact asta s-a întâmplat cu producția premiată cu Emmy lansată în 2022, care urmărește parcursul echipei galeze de fotbal după ce a fost preluată de actorii de la Hollywood. Acum, povestea merge mai departe, pentru că s-au comandat încă trei sezoane, ceea ce înseamnă că vom urmări echipa cel puțin până la sezonul 8.

Cum se castiga inima unui orasel

Să fim sincere, când doi actori celebri cumpără un club de fotbal de ligă inferioară (în 2021), prima reacție a localnicilor nu e tocmai de entuziasm pur. Rob Mac explică fix această dinamică.

„A afectat asta cu adevărat modul în care abordăm lucrurile? Se pare că există o multitudine de oameni care vor să-și spună povestea, și cred că la început a existat o oarecare trepidare, ceea ce a fost complet corect. Nu știau ce fel de poveste spunem. Nu știau dacă va fi o comedie. Nu știau dacă va fi despre noi doi, și noi fiind niște clovni care vin și le ruinează clubul. Le-am promis că nu asta facem, dar nu prea poți să-ți dai seama până nu vezi,”

Ryan Reynolds completează imediat ideea. „, până nu vezi efectiv ce facem și nu știi ce spunem. Dacă ar fi să aleg un singur lucru de care sunt cel mai mândru, și aș putea presupune că și tu ești probabil cel mai mândru de asta, este că am câștigat cu adevărat încrederea comunității de-a lungul anilor. Și este ceva ce nu luăm de-a gata, și ceva ce nu tratăm cu ușurință.”

Surprize la filmari si lectii de viata

Te-ai întrebat vreodată cât de departe poate merge un proiect de televiziune? Rob menționează că celălalt serial al său a ajuns la 18 sezoane. „Ei bine, mai am un serial de televiziune care a ajuns la 18 sezoane, așa că pentru mine, simt că cu Wrexham suntem abia la o treime din drum, nu-i așa?”

Iar aici Ryan vine cu o mărturisire amuzantă din cariera lui. „Adică, Sabrina the Teenage Witch nu a primit un nou sezon, și eu am fost în episodul pilot din el.” Rob reacționează surprins: „Ai fost?!”. Ryan confirmă: „Am fost, da.” Rob: „Doar în pilot?”. Ryan: „Doar în pilot, da. Și deci, nu am aceeași experiență ca tine, așa că am fost probabil un pic mai puțin optimist în privința asta. Dacă am primi încă 40 de sezoane, nu cred că am zgâria vreodată suprafața spunerii tuturor acestor povești, și intrării în nuanța lor. Cu cât am generat mai multă încredere în această comunitate, cu atât găsim mai multă dorință la oameni de a se deschide, de a împărtăși ceva, și toată lumea are o poveste. Dacă ai lua o echipă de filmare și ai fi destul de răbdător, și ai fi dispus să aștepți și să câștigi încrederea unei comunități, vei descoperi că oriunde te-ai duce, oriunde în lume, există un izvor de povești de umanitate și oameni care pur și simplu încearcă să ne înțeleagă pe toți, și să facă asta să funcționeze. Chestia asta pe care o numim viață, nu e ușoară pentru majoritatea oamenilor, și a fost un privilegiu să fim parte din acel proces de spus povești.”

Într-un material publicat recent, Variety a stat de vorbă cu cei doi despre sezonul 5, care urmărește anul fotbalistic 2025-2026. Aici vedem cum echipa a ajuns în runda a cincea din FA Cup în februarie, o performanță neatinsă de 29 de ani.

Povestile care aduc lacrimi

Sezonul nu ocolește momentele dureroase. Premiera include povestea lui Bailey Jones, un tânăr fan care s-a stins în 2023 din cauza unei hemoragii cerebrale.

„Oh da, ei au văzut episodul. Întotdeauna încercăm să ne asigurăm că suntem foarte respectuoși când vine vorba de povești ca acestea, că punem familia sau protagonistul central al poveștii să îl urmărească înainte de a fi difuzat, doar în caz că există ceva sensibil la care vor să facă ajustări. Pentru că acesta este genul de serial care vrea să celebreze acele povești, și să nu se simtă niciodată exploatator. În acea circumstanță particulară, ei ne-au contactat, ceea ce este si beneficiul de a avea patru sezoane ale serialului lansate. Ei știu spiritul în care încercăm să facem serialul, și ne-au întrebat dacă le-am spune povestea. Odată ce ne-a fost spusă, am sărit la oportunitatea de a-l celebra pe Bailey, familia lui și dragostea lui pentru Wrexham și Red Dragons”, explică Rob.

Dar emoția nu se oprește aici. În iulie 2025, comunitatea l-a pierdut pe Joey Jones (supranumit Mr. Wrexham), fotbalist și dublu câștigător al Cupei Europene. Ryan își amintește perfect momentul omagierii. „Am fost pur și simplu recunoscător că am apucat să-l cunoaștem. El este un asemenea punct de reper acolo. Este mai mare decât o legendă. El este un fel de Wrexham, în viață și în moarte. Încă îl simți, știi, chiar și când Chelsea a venit în oraș pentru FA Cup; acela a fost un moment mare, și primul lucru pe care l-a făcut Wrexham a fost să arate semnele lor cu Joey Jones. Este interesant ce iese din oameni când ești brusc pe scena mondială sau simți acea lumina reflectoarelor și acea lumină poate fi fierbinte. Pentru ce vrei să folosești acel moment? L-ai putea folosi pentru orice. Toată lumea se uită chiar acum, «Ce o să faceți?» Și ei l-au ales pe Joey Jones, și asta e o dovadă, și o moștenire, dacă mă întrebi pe mine, asta e una de care să fii cu adevărat mândru.”

Triumful fetelor si importanta limitelor sanatoase

Câte dintre voi recunosc situația în care femeile trebuie să muncească dublu pentru aceleași rezultate? Ei bine, echipa feminină Wrexham a învins Cardiff City și a câștigat titlul Adran Premier în martie.

„O, Doamne. Ce poveste. Echipa feminină are aproape, în atât de multe feluri, mai mult în joc și a tras mai tare decât clubul masculin, pentru că nu li s-a oferit niciodată cu adevărat acel tip de teren de joc echitabil. Am făcut tot ce am putut pentru a privi asta prin aceeași lentilă ca la clubul masculin, obținerea unui teren care este al lor, un loc unde poți aduna o comunitate care este propriul lor teren de acasă, propriul lor stadion de acasă la Rock a fost o prioritate uriașă din prima zi. Doar să le privești cum se zbat și luptă și lovesc și dau cu pumnii pentru a ieși de la baza absolută a acestei piramide, care există și pentru ele, până la a câștiga întreaga ligă anul acesta, este pur și simplu o adevărată poveste de basm. Este ceva ce cred că este si emblematic pentru schimbarea curentului în toată lumea, și oamenii urmăresc sporturile feminine acum mai mult ca niciodată. Întotdeauna am fost obsedat de echipa națională de fotbal feminin a Canadei. Vine Cupa Mondială, și mă uit mereu cu o încântare totală. Nu știu de ce găsesc asta mai captivant decât orice altceva pe iarbă”, povestește Ryan.

Și pentru că vorbim de limite clare, cei doi actori au o regulă strictă: nu intervin peste managerul Phil Parkinson.

„Asta e foarte ușor pentru noi, pentru că avem încredere în Phil. În oricine ne spune el să avem încredere, avem încredere, și orice face, mergem pe mâna lui și susținem 100%. Avem foarte puțină supraveghere, dacă avem vreuna, asupra cui aduce în club, și avem încredere că va aduce oameni de înaltă calitate morală care se vor potrivi în acel vestiar ca lideri și ca coechipieri, și apoi pana la urma pentru noi ca prieteni”, clarifică Rob.

Ryan detaliază această filozofie de management. „Phil Parkinson ar spune nu probabil celui mai mare fotbalist de pe planetă dacă i-ar fi pus sub semnul întrebării caracterul, sau dacă nu ar simți că ar fi jucători de echipă și în vestiar, zi de zi. Avem o cantitate imensă de respect pentru acel proces, și pentru cunoștințele pe care cineva ca Phil Parkinson le-a dobândit de-a lungul deceniilor și deceniilor de a fi în această industrie. Noi nu luăm decizii fotbalistice, și asta se dovedește a fi cea mai mare mișcare strategică pe care ai putea să o faci vreodată în jurul unui club ca acesta, când nu ne implicăm, și permitem oamenilor să ia deciziile, oameni care au o autoritate reală și o înțelegere reală a nuanței acestui joc, să ia toate acele decizii importante. Se întâmplă lucruri uimitoare pentru că ei simt că au încrederea oamenilor care sunt administratorii acestui club, și orașul vede asta imediat, pentru că nu intrăm niciodată acolo spunând că știm mai bine. Întotdeauna spunem, «Nu știu.» Și făcând asta, ne permite să avem relații cu jucătorii și să fim acolo pentru ei când au nevoie de noi, pentru că știu că noi nu luăm decizii fotbalistice. Ei știu că Rob și cu mine nu vom fi responsabili pentru prelungirea sau anularea contractului lor sau ceva de genul ăsta, și atunci se pot sprijini pe noi în alte moduri, și uneori este emoțional. Putem crea acea investiție emoțională, care este, aș argumenta, mai valoroasă decât cea financiară sau chiar de personal. Investiția emoțională este un pic ceea ce te menține susținut și te face să mergi mai departe zi de zi.”

Despartirile din culise

Când lucrezi cu o echipă, despărțirile dor. Rob o recunoaște deschis. „O mare parte din asta este durerea și inima frântă de a pierde unii dintre jucătorii și familiile lor pe care le iubim atât de mult. Când se mută la alte echipe, e aproape ca și cum ei o iau mai bine decât noi, pentru că face parte din afacere. Avem unii jucători care joacă pentru 13, 14, 15 echipe diferite, și când pleacă, asta e pur și simplu natura afacerii. Ryan și cu mine suntem devastați, pentru că suntem atât de apropiați de ei. Și apoi, fireste ei vor să continue de-a lungul călătoriei, dar vor și să joace, și recunosc că pot juca mai mult la altă echipă, și așa că ne dau o îmbrățișare și spun, «Ținem legătura», ceea ce și facem, și ajunge să fie mai devastator pentru noi decât este pentru ei.”

Pe bune, ritmul alert își spune cuvântul. Ryan completează perspectiva. „Suntem praf când pleacă. Dar cred că există un teren comun acolo, pentru că simt că atleții care sunt la acest nivel de elită, fereastra pentru carierele lor este mai scurtă chiar și decât a oamenilor din industria noastră. Dar ambele industrii știu un lucru: ne vor da mereu, fără greș, numele jos, de pe panoul luminos din industria divertismentului. Acesta este un fapt inevitabil, și deci cred că putem relaționa în acel sens, unde știi că urmează ceva pentru ei. Din fericire, de cele mai multe ori este doar o tranziție. Se mută la un alt club sau la o altă echipă. Dar cu toții știm că aceste lucruri ajung pana la urma la un final. Și viața ta este despre noi începuturi, cu adevărat. Asta e speranța. Deci, există un fel de teren comun acolo. Ne înțelegem cu toții unul pe altul, că suntem cu toții foarte norocoși să facem acest lucru incredibil de provocator pe care atât de mulți oameni și-ar dori să-l poată face sau din care să facă parte. Avem un loc în primul rând la asta. Ajungem să trăim în culisele acestui lucru. Ajungem să înțelegem dedesubturile sale, și este un privilegiu real pe care suntem norocoși să-l experimentăm, și ceva ce avem în comun cu fotbaliștii.”

În privința editării serialului, Rob explică de ce nu se grăbesc. „Asta e o întrebare bună. Sunt momente care încă nu au fost scrise, pentru că nu știm cum se va termina, și asta e întotdeauna partea complicată. Pe măsură ce faci un serial în timp real, la nivelul de calitate la care încercăm noi să-l scoatem, nu vrem doar să înregistrăm ceva rapid, să-l edităm și să-l lansăm. Vrem să spunem povești narative cu adevărat bogate. În producția de film, întotdeauna găsești modalități de a-l scurta și de a-l aduce la oricare ar fi ritmul acelei povești particulare. Deci, sunt o mulțime de secvențe diferite, aș putea spune că au ajuns pe podeaua camerei de montaj, dar nimic la care să nu fi ajuns să ne întoarcem sau căruia să nu-i fi găsit un alt loc într-un episod diferit.”

Mic detaliu, mare diferență.

Ca o dovadă concretă a creșterii clubului, lucrările de construcție au început deja pentru tribuna Kop, care va adăuga 7.500 de locuri, ducând capacitatea totală a stadionului la peste 18.000 de spectatori.