Regizorul Reed Van Dyk aduce filmul Atonement la Cannes. Drama exploreaza ranile morale ascunse

Regizorul Reed Van Dyk își face debutul în lungmetraj cu o peliculă care promite să lase urme adânci în sufletul spectatorilor. Intitulată Atonement, drama a fost selectată în prestigioasa secțiune Directors’ Fortnight de la Cannes, aducând pe ecran nume mari precum Boyd Holbrook, Hiam Abbass și Kenneth Branagh într-o poveste despre vulnerabilitate, iertare și conexiune umană.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Dincolo de front si rani invizibile

Ți s-a întâmplat vreodată să privești un film și să simți că te schimbă pe interior, forțându-te să îți pui întrebări despre propria capacitate de empatie? Să fim sincere, genul acesta de complexitate emoțională ne atrage mereu la cinema. Povestea din Atonement începe cu o premisă tensionată în Bagdad, unde o familie irakiană, condusă de matriarha Mariam (interpretată de Hiam Abbass), încearcă să își vadă de sarcinile zilnice, chiar dacă bombardamentele se apropie amenințător. Când decid să evacueze, se trezesc prinși în mijlocul unei lupte de stradă între pușcașii marini americani și cei pe care soldații îi consideră insurgenți.

Iar ceea ce urmează este îngrozitor pentru familia lui Mariam și se va dovedi a fi sfâșietor pentru toți cei implicați. Pentru regizor, prezența pe Croazetă este o confirmare uriașă. „Este cu adevărat un vis devenit realitate,” a mărturisit creatorul peliculei. „Dacă am avut vreun vis în film, acela a fost să prezint un film la Cannes, și am o relație de lungă durată cu această secțiune a festivalului. Au fost o mulțime de filme de la Fortnight care, pe măsură ce m-am maturizat ca cineast, au însemnat mult pentru mine și m-au învățat multe despre meșteșugul cinematografic.”

Și, între noi fie vorba, genul acesta de cinema de artă ajunge adesea și la noi în țară, de obicei în selecția festivalurilor mari precum TIFF de la Cluj, unde biletele la filmele premiate la Cannes se epuizează în doar câteva ore de la punerea în vânzare.

Trei perspective asupra aceleiasi drame

Așa cum povestește Variety într-un material recent, regizorul a fost inspirat pentru acest prim lungmetraj de un reportaj despre un incident tragic din războiul din Irak, semnat de jurnalistul veteran Dexter Filkins. Pe lângă asta, și-a găsit inspirația în filmele străine pe care le iubește și într-o mână de documentare, printre care și The Act of Killing (regizat de Joshua Oppenheimer și lansat în 2012).

Acțiunea face un salt în timp, la câțiva ani distanță, moment în care vedem cum acea luptă a afectat viețile tuturor: Mariam și familia ei, soldatul Lou (Boyd Holbrook) și reporterul Michael Reed (Kenneth Branagh). Lou caută o conexiune umană cu familia lui Mariam, acum relocată în California, dorind să știe că sunt bine. Mariam îi spune aproape mecanic că îl iartă pentru rolul său în incident, dar reușește și ea să găsească o conexiune umană cu el.

„Unul dintre lucrurile care m-au intrigat cu adevărat a fost perspectiva împărtășită asupra incidentului, dar apoi totul devine despre consecințe,” explică regizorul.

Și exact aici intervine magia vindecării emoționale.

Cum se construieste o poveste despre iertare

Van Dyk recunoaște că nu a fost o poveste în care să găsească imediat o cale de acces, dar a decis să structureze filmul în patru acte, cu trei dintre ele din punctele de vedere ale lui Mariam, Lou și Michael. Această decizie i-a oferit libertatea de a aprofunda scenele cheie care construiesc personajele, știind că publicul este suficient de inteligent pentru a nu avea nevoie de expuneri servite cu lingurița.

„Ultimul act este efectiv secțiunea Mariam a filmului,” detaliază el. „Este povestit ei. Ceea ce m-a entuziasmat la spunerea poveștii a fost de fapt prezentarea perspectivelor multiple ale evenimentului, și aplecarea cu adevărat asupra lor și, pentru mine ca scenarist și regizor al acestuia, înțelegerea părții irakiene a acestei experiențe.”

Este un vârtej complex de emoții umane de abordat pentru un prim lungmetraj, mai ales când vine vorba despre traume de o asemenea magnitudine. „Ajungi să faci filmul pentru a încerca să înțelegi de ce trebuie să faci filmul,” adaugă Van Dyk. El a fost interesat să arate „partea civilă a acelei experiențe, care este probabil prea puțin văzută în filmele occidentale despre acest război. Și să vezi pe cineva luptându-se cu răni morale, nu cu răni fizice. Ce se întâmplă cu un spirit uman când ucide în febra unui fel de moment de ceață a războiului?”

O distributie aleasa pe spranceana

Dar dincolo de scenariul apăsător, actorii sunt cei care poartă greutatea emoțională pe umerii lor. Holbrook oferă o performanță nuanțată și puternică, în timp ce distribuirea lui Abbass a fost o „alegere evidentă,” după cum confirmă Van Dyk. „Ea este Meryl Streep a Orientului Mijlociu.”

Numai că surprizele de pe set nu s-au oprit aici. Kenneth Branagh adoptă un accent american pentru acest rol, dar a clarificat de la bun început că se află pe platou strict în calitate de actor, lăsând regizorului spațiul necesar. „Dar a existat un moment în care era ceva ce încercam să ne dăm seama despre pe cine să filmăm mai întâi, și a fost singura dată când mi-a șoptit ceva, și am fost ceva de genul, vom lua o cină lungă cândva după asta, și îți voi pune toate întrebările pe care nu am putut să ți le pun în ultimele trei luni.”

Vânzările pentru film sunt gestionate în prezent de CAA Media Finance și Goodfellas, iar așteptările sunt mari, mai ales că Van Dyk are deja un portofoliu solid de scurtmetraje premiate, inclusiv o nominalizare la Oscar pentru producția DeKalb Elementary.