Regizoarea Laila Marrakchi aduce filmul Strawberries la Cannes

Știm cu toate că decizia de a pleca departe de casă pentru un loc de muncă nu este niciodată ușoară. Regizoarea Laila Marrakchi, născută în Casablanca și stabilită la Paris, a adus la Festivalul de la Cannes filmul „Strawberries”, o dramă profundă despre curajul femeilor migrante. Producția, selectată în secțiunea Un Certain Regard, urmărește un grup de muncitoare sezoniere marocane angajate să culeagă căpșuni în Spania, care decid la un moment dat să ia atitudine împotriva abuzurilor angajatorilor.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Te vei întreba, probabil, ce relevanță are această poveste pentru noi. Dincolo de granițe și de industria agricolă, este vorba despre sacrificiul suprem pe care mamele îl fac pentru familiile lor. Aceste femei pleacă în căutarea unui venit sigur, înfruntând hărțuirea și condițiile inumane de trai, doar pentru a le oferi copiilor o viață mai bună acasă. Este o lecție de reziliență pură, care ne amintește de forța incredibilă de care dăm dovadă atunci când suntem puse la încercare.

De la luxul din Maroc la realitatea din sere

Până acum, Marrakchi ne-a obișnuit cu portretizarea claselor superioare din Maroc în filme precum „Marock” (prezentat tot la Cannes, în anul 2005) sau „Rock the Casbah” (2013). Iar între timp a regizat chiar și episoade pentru serialul „The Eddy” pe Netflix și pentru producția franceză „The Bureau”. Dar acum, schimbă complet registrul și se concentrează pe o poveste de la firul ierbii.

Într-un interviu recent publicat de Variety, regizoarea a explicat exact cum a luat naștere acest proiect curajos. „O jurnalistă care îmi este o prietenă foarte apropiată mi-a povestit despre această femeie, [numită Hasna în film], care și-a părăsit familia pentru a merge în Spania să lucreze la o fermă de căpșuni și, odată ajunsă acolo, a decis să lupte împotriva exploatării care avea loc. Prietena mea a fost desemnată să scrie un articol despre asta pentru The New York Times. Așa că am mers cu ea în Andaluzia, la Huelva, mai precis. Și am descoperit cu adevărat o altă lume, așa că am decis să fac niște cercetări și să o întâlnesc pe ea și pe câteva culegătoare. Am fost cu adevărat impresionată de această femeie. De aceea am decis să fac acest film.”

Femei puternice care își rescriu destinul

Să fim sincere, nu de puține ori ignorăm realitatea dură din spatele produselor pe care le punem în coșul de cumpărături. Numai că regizoarea a vrut să arate dincolo de victimizare. „Da. Toate sunt mame și își lasă familiile în urmă și merg în Spania pentru bani, sperând la o viață mai bună în Maroc după ce fac această muncă. Pentru mine, a fost faptul că aceste femei sunt atât de puternice, atât de capabile, atât de curajoase. Și când le-am întâlnit, am realizat că mi-am dorit mereu să fac un film despre acest tip de femei. Nu un film mizerabil, ci ceva despre punctele lor forte. Ele nu au nicio calificare, știi, nu au nimic. Dar sunt puternice.”

Inițial, s-a gândit să lucreze direct cu oamenii implicați. Situația, însă, a cerut o altă abordare. „Am întâlnit personajele reale despre care mi-a povestit prietena mea. Dar, până la urma am decis să fac un film de ficțiune pentru că era cu adevărat complicat și nu făceam un documentar. Așa că, până la urma împreună cu scenarista mea, Delphine Agut, am decis că este mai bine să luăm o oarecare distanță față de tot ce văzusem și citisem și să lucrăm la asta și cu imaginația noastră. Pentru că pentru Hasna venirea în Spania este ca și cum ar primi o a doua șansă în viață și este ca un vis. Deci filmul este despre cum iluzia acestui vis, a acestui El Dorado, este apoi spulberată de realitate.”

Decizia de a lucra cu actrițe profesioniste

Pentru rolul principal, a ales-o până la urma pe actrița Nisrin Erradi. „Când eram în pregătire m-am gândit să folosesc adevăratele culegătoare [de căpșuni]. Dar apoi am spus «Nu», pentru că este până la urmă o poveste de ficțiune, așa că prefer să merg cu actrițe reale. și este o mare responsabilitate când lucrezi cu non-actrițe. Pentru că după film, ce se va întâmpla cu ele? Așa că am spus: OK, o iubesc pe Nisrin. Cred că este puternică. Am văzut-o în «Everybody Loves Touda» și în «Adam». Este puternică. Ea era personajul pe care l-am scris.”

Și totuși, realitatea din teren a dictat chiar și modul de producție. Când echipa a mers în prospecție în Spania, accesul la o fermă reală a fost extrem de dificil. „Da. Când am făcut prospecții în Spania, a fost complicat pentru noi să vizităm o fermă reală din cauza articolelor de presă care apăruseră despre exploatarea din Andaluzia. Oamenii se sperie când văd o cameră de filmat. De aceea am filmat serele în Maroc.”