Când un organ donat nu poate fi folosit, pierderea nu este doar medicală. Pentru o familie care așteaptă un transplant, înseamnă timp care se scurge mai repede decât ar trebui. O procedură nouă, evaluată acum în Marea Britanie, încearcă să schimbe exact acest punct fragil: păstrează ficatul donat oxigenat în corpul donatorului decedat timp de aproximativ două ore înainte de prelevare, ca să-i ofere șansa de a se recupera și medicilor timp să verifice dacă poate fi transplantat.
Față de cele 309 ficaturi transplantate cu succes din 727 donate după decesul circulator în Marea Britanie, în 2024/25, noua metodă ar putea adăuga aproximativ 150 de transplanturi de ficat pe an, potrivit estimărilor NHS Blood and Transplant. Asta contează mult când peste jumătate dintre aceste organe, mai exact 58%, au rămas neutilizate, în principal din cauza temerilor legate de leziunile produse după întreruperea fluxului sanguin.
Pentru tine, poate părea o știre îndepărtată. Dar are o miză foarte umană. Dacă într-un sistem medical se recuperează mai multe organe din cele deja donate, lista de așteptare poate începe să se miște mai repede, iar lunile de incertitudine pentru pacienți și familii se pot scurta. Fiecare transplant în plus înseamnă o viață care primește încă o șansă.
Procedura nouă permite recuperarea ficatului în corpul donatorului
Până acum, ficaturile donate sunt spălate imediat cu fluid rece și ambalate în gheață pentru transport. Este metoda standard folosită în prezent, dar duce frecvent la deteriorarea organului. Noua tehnică încearcă să păstreze organul într-o stare mai apropiată de cea normală înainte de prelevare.
Procedura se numește perfuzie regională normotermică abdominală in-situ, pe scurt NRP, și poate fi folosită pentru conservarea ficaturilor donatoare în timpul prelevării după oprirea inimii donatorului. În loc ca organul să fie răcit imediat, ficatul rămâne alimentat cu oxigen în corpul donatorului decedat timp de aproximativ două ore. În acest interval critic, organul se poate recupera de eventualele leziuni, iar echipa medicală are timp să facă teste și să confirme dacă ficatul este viabil.
Iar partea valoroasă este tocmai această fereastră de timp. Două ore pot face diferența între un organ respins și unul care ajunge să salveze o viață.
Multe ficaturi donate sunt pierdute din cauza leziunilor
Datele publicate arată o problemă greu de ignorat. Din 727 de ficaturi donate după decesul circulator în Marea Britanie, în 2024/25, doar 309 au fost transplantate cu succes. Restul au rămas neutilizate. Procentul de 58% spune cât de mare este pierderea, mai ales pentru pacienții care așteaptă luni întregi un organ compatibil.
Conform Independent, motivul principal ține de suspiciunea de leziuni provocate de întreruperea fluxului sanguin. NRP încearcă exact asta să repare sau măcar să clarifice: dacă organul își revine suficient și poate fi folosit în siguranță.
Există și o recomandare separată pentru mașini specializate de conservare a ficatului, care păstrează ficaturile donate în afara corpului uman, într-o soluție formulată special pentru a le proteja de deteriorare. Asta înseamnă că efortul de a salva mai multe organe nu se oprește la o singură procedură, ci merge pe mai multe direcții.
Specialiștii subliniază importanța noii proceduri
Dr. Anastasia Chalkidou, director de program pentru tehnologie medicală la Nice, leagă direct această procedură de numărul prea mic de organe care ajung efectiv la pacienți.
"Prea multe ficaturi donate sunt în prezent neutilizate și prea mulți oameni mor în timp ce așteaptă un transplant. Dovezile arată că această procedură funcționează la fel de bine sau mai bine decât metodele existente și are un istoric bun de siguranță. Este prima dată când Nice a evaluat această procedură pentru orice organ, iar proiectul nostru de ghidare oferă NHS o bază clară, bazată pe dovezi, pentru a o face disponibilă în mod consecvent și echitabil în toată țara."
Mesajul este simplu și puternic: dacă procedura ajunge să fie folosită consecvent, mai multe ficaturi donate ar putea deveni transplanturi reale.
Și Vanessa Hebditch, de la British Liver Trust, vorbește despre povara lungii așteptări pentru pacienți cu boală hepatică avansată.
"Prea mulți oameni cu boală hepatică avansată își petrec luni de zile trăind cu incertitudine în timp ce așteaptă un ficat de donator potrivit și, din păcate, în fiecare an oameni mor în timp ce așteaptă un transplant salvator de vieți. Acest lucru este încurajator, deoarece susține o abordare inovatoare care ar putea contribui la creșterea viabilității și disponibilității ficaturilor donate pentru transplant. Știm că fiecare transplant suplimentar reprezintă o viață salvată și o familie căreia i se oferă speranță pentru viitor. Salutăm oportunitatea de a vedea inovații de acest gen beneficiind mai mulți pacienți din Marea Britanie."
Inovația aduce speranță, dar implementarea rămâne de văzut
Dacă urmărești subiectele de sănătate cu teamă, vestea aceasta vine mai degrabă cu un strop de liniște. Nu promite miracole și nici nu spune că problema listelor de așteptare dispare peste noapte. Dar arată că uneori progresul apare exact acolo unde părea să se piardă cel mai mult: în orele dintre donare și transplant.
Ce nu este precizat până acum ține de extinderea acestei proceduri în afara Marii Britanii, de costurile concrete de implementare și de cât de accesibile vor fi mașinile specializate de conservare pentru spitalele din diferite regiuni. Ce se știe deja este că NHS Blood and Transplant estimează aproximativ 150 de transplanturi suplimentare de ficat în fiecare an, dacă utilizarea NRP se extinde.
Iar pentru familiile care trăiesc acum cu așteptarea, cifra aceasta nu este doar o statistică. Este diferența dintre un organ pierdut și o șansă în plus.
