Emily Stewart, jurnalistă la Business Insider și o declarată oponentă a croazierelor, a relatat într-un articol experiența sa dintr-o astfel de călătorie, pe care a calificat-o drept „decentă”. Ea descrie cum a ajuns pe o navă de 90.000 de tone, împreună cu alți 2.000 de pasageri, și cum percepția i-a fost influențată de o serie de factori, de la costuri neprevăzute la contactul cu realități sociale dificile.

O croazieră „gratuită” câștigată la Tetris

Călătoria a fost posibilă după ce prietenul jurnalistei a câștigat o croazieră gratuită, acumulând puncte timp de patru ani jucând Tetris pe telefon. Aplicația era conectată la un cazinou online. Stewart, inițial sceptică, a acceptat invitația, atrasă de ideea unei vacanțe fără costuri. Călătoria a implicat totuși cheltuieli: taxe și comisioane neașteptate, plus 51 de dolari de persoană pentru o cabină cu fereastră și un pachet de băuturi nelimitate. Cuplul a renunțat la pachetul Wi-Fi, optând pentru doar 75 de minute de acces la internet pe parcursul călătoriei, ceea ce a transformat vacanța într-o perioadă de „relaxare forțată” și deconectare.

Viața la bord: între dezamăgiri și momente acceptabile

Experiența la bord a avut aspecte contradictorii. Jurnalista a început să aibă dubii în a doua seară, când un barman i-a explicat că jacuzzi-urile de pe acoperiș se închid „atunci când prima persoană din noapte vomită într-unul”, informație ce a recontextualizat faptul că văzuse căzile golite în acea dimineață. Alte elemente negative au inclus piscinele considerate prea mici, șezlongurile ocupate de prosoape nefolosite și un miros de canalizare pe anumite holuri. Patul din cabină era alcătuit din două paturi single unite. Pe de altă parte, cabina a fost mai spațioasă decât se aștepta, iar programul zilnic tipărit, numit de ei „ziarul”, s-a dovedit un instrument util pentru a naviga activitățile de la bord și a evita evenimente neinteresante, precum concertele unor trupe de cover-uri.

Excursiile pe uscat și contactul cu realitatea

Zilele petrecute în afara navei au prezentat atât provocări, cât și momente neașteptate. În Cabo San Lucas, Mexic, după o debarcare anevoioasă, au închiriat un taxi pe apă pentru a vizita formațiunea stâncoasă Arcul. Căpitanul ambarcațiunii, un mexican recent deportat din SUA în urma unui raid ICE, le-a povestit despre eforturile sale de a-și reface viața departe de familie. „Dilema mea legată de croazieră a părut mică și nesemnificativă. Lumea reală are un mod de a se strecura în viața ta, indiferent cât de departe mergi”, a notat Stewart. O a doua oprire, în La Paz, a implicat dificultăți logistice în părăsirea portului pentru a se întâlni cu un șofer de Uber pentru o excursie de snorkeling neautorizată de linia de croazieră. Două angajate ale portului i-au ajutat în cele din urmă. Jurnalista a menționat și disconfortul resimțit la negocierea prețului pentru o pătură artizanală, afirmând că ar fi preferat un preț fix.

Activități la bord și concluzii

Printre activitățile de la bord s-a numărat o licitație de artă, descrisă ca fiind bizară. Licitatorul scădea prețurile în loc să le crească pentru lucrări ale unor artiști necunoscuți. La un moment dat, un participant a plătit 9.000 de dolari pentru un tablou cu o sticlă de Fireball, deși o lucrare similară s-a vândut ulterior cu 200 de dolari. Ultima zi a fost afectată de răul de mare și de o atmosferă pe care a numit-o „intenționat proastă”, cu piscina închisă și anunțuri constante privind debarcarea. Concluziile jurnalistei includ observația că bufetul este mai bun decât reputația sa, că este ușor să cheltuiești peste bugetul planificat, inclusiv 70 de dolari pe un card de BINGO, și că personalul care insistă pe igiena mâinilor este esențial. Deși experiența nu a fost negativă, Stewart a afirmat că probabil nu va repeta o astfel de călătorie, recunoscând că a prezentat o versiune înfrumusețată a poveștii prietenilor, deoarece „nimeni nu vrea să audă adevărul complet ambivalent”.