Dacă ai iubit seriale precum „The Bear” sau „Atlanta”, atunci numele lui Hiro Murai îți este cu siguranță familiar. Prolificul regizor și producător revine în atenția noastră cu un proiect complet neașteptat. Este vorba despre „Widow’s Bay”, un nou serial de comedie-horror pentru Apple TV+, care promite să te țină cu sufletul la gură, dar și cu zâmbetul pe buze.
O combinație neașteptată: groază și comedie
La prima vedere, să amesteci frica pură cu umorul pare o rețetă riscantă. Dar pentru Hiro Murai, tocmai această provocare a fost motorul proiectului. Serialul, cu Matthew Rhys în rolul principal, ne poartă într-un orășel pitoresc de pe o insulă, la 40 de mile de coasta New England. O comunitate izolată, fără Wi-Fi, cu semnal la telefon slab și localnici superstițioși convinși că insula lor este blestemată. Și, din păcate pentru primarul Tom Loftis, exact când reușește să atragă turiști, superstițiile se dovedesc a fi cât se poate de reale.
Dar cum reușești să îmbini două genuri atât de diferite? Murai are o teorie interesantă. „Ideea de a combina groaza și comedia a fost întotdeauna interesantă pentru mine. Este ceva cu care ne-am jucat puțin și în «Atlanta»”, mărturisește el. „Am auzit și alți oameni spunând asta, dar chiar cred că groaza și comedia sunt conectate în mod ciudat. Este vorba despre acumularea tensiunii și despre cum anume o eliberezi. Dar este și foarte greu de realizat bine. Cred că uneori groaza și comedia se pot submina reciproc. Dacă groaza nu este serioasă, atunci nu ești cu adevărat speriat. Iar dacă este prea înfricoșător, se cam pierde din comedie.”
Un scenariu păstrat mai bine de un deceniu
Povestea din spatele serialului este la fel de fascinantă ca premisa sa. Scenariul a fost scris de Katie Dippold cu mai bine de zece ani în urmă, fiind textul cu care a aplicat pentru un post la celebrul serial „Parks and Recreation”. A stat într-un sertar tot acest timp, așteptând momentul potrivit.
„Este ceva ce ea a păstrat pentru o perioadă foarte lungă de timp, dar odată cu apariția tuturor serialelor de jumătate de oră pline de aventură din ultimii 10 ani, ea l-a restructurat și a încercat să-l reconstruiască într-un mod diferit”, explică Murai. Farmecul scenariului l-a cucerit instantaneu. „Scenariul lui Katie era atât de unic, pur și simplu nu mai citisem nimic care să semene cu el. Părea despre oameni reali care au trecut prin lucruri reale, dar în același timp atingea o eră mai veche a televiziunii. Ceva legat de structura primăriei și de acest mediu de lucru. Și se simțea nostalgic, dar fără a deveni siropos.”
Provocări la filmare: Cum creezi o furtună perfectă?
Realizarea unui astfel de serial nu a fost lipsită de provocări, mai ales când vine vorba de efecte practice. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Variety, regizorul a povestit despre una dintre cele mai mari dificultăți. „Fără a da spoilere, avem mult de lucru cu o furtună în acest sezon, ceea ce, pe hârtie, a fost întotdeauna foarte intimidant pentru mine, doar pentru că aceste lucruri sunt foarte greu de simulat și de realizat practic.”
Și totuși, rezultatul a fost pe măsura eforturilor. „Dar am construit totul într-un mod în care am fost foarte mulțumit de rezultate. A fost o bătaie de cap, dar a fost un lucru foarte distractiv de încercat. A fost o producție la o scară atât de mare, cu sarcina de a plasa un întreg episod în interiorul unei furtuni.”
Ce îl inspiră pe regizor?
Te-ai întrebat vreodată ce urmărește un regizor de succes în timpul liber? Ei bine, Hiro Murai este un fan al comediei „The Chair Company” de la HBO și a revăzut recent un serial clasic al anilor ’90: „Dawson’s Creek”.
Poate părea surprinzător, dar el vede în acest serial mai mult decât o simplă dramă pentru adolescenți. Este „o mică nostalgie a anilor 2000, dar este și o meta-dramă pentru adolescenți care s-a simțit foarte ancorată în timpul său”, adaugă el. „Și, doar ca artefact cultural, a fost foarte distractiv să mă întorc la el. Eram la facultate când era difuzat serialul.”
Această deschidere către diverse formate și genuri este, până la urmă, secretul său. Murai a învățat din experiența cu „Atlanta” că regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. „«Atlanta» este un format de jumătate de oră și este structurat oarecum ca un sitcom”, spune el. „Dar la vremea aceea, nu știam cu adevărat care sunt așteptările de la o comedie de jumătate de oră. Când îl făceam, eram într-o situație de tipul «ignoranța este o binecuvântare», făceam lucruri care ni se păreau interesante și apoi încercam să le facem să se potrivească formatului. Așa am învățat la acel serial cât de flexibil și elastic este acest format. Atâta timp cât ai o poveste interesantă și personaje interesante, poți scăpa cu aproape orice.”
