Prezentatorul TV Mihai Ghiță păstrează cu sfințenie tradițiile de Paște, iar mirosul de cozonac proaspăt copt este nelipsit din casa sa. Puțini știu însă că pasiunea sa pentru aluaturi a început forțat, la doar 8 ani, când o întâmplare nefericită l-a transformat în bucătarul-șef al familiei.
Cozonaci pătrați și amintiri din copilărie
Mihai Ghiță, pe care îl vedem la cârma emisiunilor „Asta-i România!” (Kanal D) și „În oglindă” (Kanal D2), are o legătură specială cu Sărbătorile Pascale. Totul pornește de la miros. „Îmi place ca în dimineața de Paște să coc cozonac și pască și să fac friptură, pentru că vreau ca în ziua aia să aduc un pic din mirosul de acasă pe care ușor-ușor îl pierd. De altfel, cu toții îl pierdem”, mărturisește el.
Dar de unde vine priceperea la cozonaci? Ei bine, dintr-o necesitate. „Nu fac cozonac pentru că știu să-l fac, ci pentru că e cumva înregistrat în firea mea. Atunci când eram foarte mic, aveam vreo opt ani, bunica mea și-a rupt mâna și a avut-o în ghips în perioada Sărbătorilor Pascale. Eram doar noi doi și a trebuit să învăț să fac lucrurile pe care ea nu le putea face”, povestește jurnalistul. Și a făcut de toate, de la pâine la cozonaci. Reacția bunicii nu a fost însă cea așteptată. „Bunica mea nu a fost foarte mulțumită la momentul respectiv, însă erau alte vremuri. Acum oamenii fac câte un cozonac sau doi sau, cum aud în voxurile colegilor, cumpără de undeva. Îmi aduc aminte însă că în anul în care m-a pus bunica, se făcea cozonac în toate formele și oalele care existau în casă. Cozonacii erau rotunzi, înalți sau pătrați. Se făceau câte 12 bucăți, pentru că trebuia și să împarți pentru cei trecuți în neființă.”
Meniu de Paște modernizat
Anii au trecut, iar Mihai a adaptat rețetele copilăriei la un stil de viață mai echilibrat. Nu a renunțat la gust, ci doar a schimbat câteva ingrediente. Cum vine asta, mai exact?
„În cazul cozonacilor am schimbat un pic făina, pun o combinație de făinuri, nu mai pun doar din grâu. Pun zahăr, dar nu mai pun doar zahăr, pun și stevia, și încerc să nu mai pun unt. Cozonacii ies la fel de buni dacă îi frămânți cum trebuie”, dezvăluie el. Iar schimbările nu se opresc aici. „Friptura obișnuită am înlocuit-o cu pui și fac drob de legume, în locul drobului clasic. Cam acesta este meniul meu de sărbători. Pentru mine Paștele e mai degrabă despre amintiri, nu neapărat despre ceea ce pun pe masă.”
Curățenie generală sub ochiul vigilent al preotului
Pe lângă bucătărie, o altă tradiție respectată cu sfințenie este curățenia generală. Și nu oricum, ci ca la carte, exact ca în satul natal, Măldăeni. „E ceva din noi care ne spune că de Paște și de Crăciun trebuie să băgăm mâna în clor, să dăm toate paturile și preșurile afară. Eu am o terasă, iar în apropierea sărbătorilor fac exact ca la țară, scot tot din casă și fac curățenie”, povestește amuzat prezentatorul.
Cine se bucură cel mai mult?
„Pisicile mele sunt cele mai încântate! După ce se face curățenie și arată impecabil casa, ele se pun pe canapea ca pe un tron și privesc în jur cum totul arată perfect. Ele se bucură cel mai tare de curățenia pe care o fac.”
În copilărie, însă, miza curățeniei era alta și avea legătură directă cu preotul satului. „La noi, la Măldăeni, curățenia începea cu vreo trei săptămâni înainte de Paște. Am întrebat-o pe bunica de ce spală și curăță mereu tot. Doar mi-a făcut din ochi, s-a uitat spre cer și când s-a uitat spre cer, cine a apărut la noi pe poartă? Preotul! Și toate lucrurile astea se făceau pentru preot. Era un fel de inspector. Totul se facea de frica lui: curățenia și mâncarea bună. Toată suflarea satului era guvernată de acest preot”, își amintește el.
Cum l-a pregătit bunica pentru jurnalism
Tot bunica, fără să știe, i-a fost primul profesor de jurnalism. V-ați fi gândit vreodată cum a făcut Mihai Ghiță prima sa relatare de la fața locului? Ei bine, povestea e de-a dreptul savuroasă.
„Toată lumea mă întreabă dacă îmi place meseria mea. Bunica m-a pregătit pentru meseria asta! Prima relatare pe care am făcut-o la fața locului a fost la șase ani, din capătul uliței, când… trecea mortul! Toată lumea de la mine de pe uliță, când auzea că trece mortul, nu conta ce făcea, lăsa totul și mergea să vadă despre cine este vorba. Bunica mea mă urca pe gard și trebuia să relatez: cu ce e îmbrăcat defunctul, dacă are hainele asortate, dacă nu le are, care oameni sunt în spate… A fost un exercițiu care mi-a prins foarte bine”, a mai spus Mihai Ghiță.
Adevăratul sens al sărbătorii
Dincolo de mâncare și curățenie, prezentatorul TV subliniază că adevărata esență a Paștelui stă în conectarea cu cei din jur. El ne îndeamnă să fim mai atenți la oamenii de lângă noi.
„Și mai era un lucru pe care îl făceam în ziua de Paște. Stăteam de vorbă unii cu alții. Încercați asta de Paște! Nu lăsați masa goală. Unde ați pus două sau patru farfurii, sunt sigur că mai încap încă una sau două. Sunați un verișor care, poate, nu are unde să meargă. Sau sunați o prietenă care a rămas singură. O să vedeți că, ușor-ușor, Paștele are gust și începe iar să însemne ceva”, a spus Mihai Ghiță.
Întrebat ce vede atunci când se privește pe sine, el oferă un răspuns care ne pune pe gânduri. „Am evitat de foarte multe ori să mă uit în oglindă. Mi se pare că nu este cel mai confortabil lucru. Mi se pare că dacă e ceva într-adevăr greu în momentul acesta, este să te oglindești și să-ți vezi cu adevărat propria imagine. De cele mai multe ori, ne îmbătăm cu imaginea pe care ceilalți o creează despre noi. În realitate, nimeni nu poate să ne vadă defectele mai mult decât o facem noi. Genul acesta de sinceritate, noi cu noi, e simplă, dar greu de făcut.”
