Seara de gală Billboard Women in Music a fost plină de momente memorabile, dar discursurile de acceptare ale premiilor au fost cele care au captat, pe bune, toată atenția. Audrey Nuna, Ejae și Rei Ami, artistele din spatele fenomenului „Kpop Demon Hunters”, au primit trofeul Femeile Anului și au oferit perspective sincere și directe despre ce înseamnă să fii femeie în industria muzicală.
„Nu suntem prea mult, nu suntem prea gălăgioase”
Vocile celor trei artiste au rezonat diferit, dar au transmis un mesaj unitar. Ejae a vorbit despre provocările reprezentării, amintindu-și cum în copilărie nu vedea artiste care să arate ca ea. „Ca femeie asiatică, lipsa de reprezentare a fost evidentă pentru mine”, a spus ea. „Rareori vedeam alți artiști care să arate ca mine pe scenele occidentale.” Ea a adăugat că muzica a fost cea care a acceptat-o necondiționat: „Muzica nu vede rasă sau gen. Cere doar adevărul. (…) Mi-am dat seama că, în calitate de femei, puterea noastră nu a constat niciodată în a ne integra, ci în rezistența noastră de a ne spune adevărul.”
Apoi, colega ei, Rei Ami, a urcat la microfon cu o atitudine directă și fără ocolișuri. Hai să fim serioși, discursul ei a fost un duș rece de realitate. „Să fii femeie în această industrie dominată de bărbați este, sincer, nasol. Uneori trebuie să muncim de două ori mai mult cu zâmbetul pe buze, în timp ce lumea ne analizează fiecare părticică a ființei. La început suntem prea slabe, apoi suntem prea grase. Se trece de la «Oh, nu transmite nimic» la «De ce este atât de extra?». Pare absolut imposibil să exiști.”
Iar punctul culminant a fost de-a dreptul electrizant. „Ah, și Doamne ferește să fii încrezătoare, te vor crucifica pentru asta. Dar cred că de aceea sunt atât de obsedați, pentru că, ei bine, nu există nimic mai intimidant decât o femeie încrezătoare care știe ce vrea. (…) Nu suntem prea mult; nu suntem prea gălăgioase. Suntem exact cine naibii credem că suntem.”
Audrey Nuna a încheiat seria discursurilor, mărturisind că, deși este cunoscută drept „cea constipată emoțional din grup”, seara a fost una specială. „Cred că toate creștem fiind hrănite cu idei despre care ar trebui să fie rolul nostru ca femei în această lume. Și ceva ce navigarea în această industrie mi-a arătat în mod direct este că femeile sunt lideri înnăscuți, și sunt cele mai bune la asta. Îmi pare rău, dar o voi spune.”
Un moment neprevăzut și o lecție de grație
Seara ar fi putut fi marcată de un incident tehnic, dar Teyana Taylor l-a transformat într-un exemplu de putere. Când discursul ei nu a apărut pe prompter, artista a fost nevoită să părăsească scena. Numai că nu a renunțat. S-a întors mai târziu, într-o ținută lejeră, pentru a-și primi premiul și a-și rosti cuvintele pregătite.
După cum a detaliat Variety într-o cronică a evenimentului, revenirea ei a fost un moment de forță. „Anul acesta se împlinesc 20 de ani în muzică pentru mine”, a început ea. „20 de ani în care am fost prezentă, chiar și atunci când a durut… ca acum. Douăzeci de ani de creștere, evoluție, cădere și regăsire. Douăzeci de ani în care m-am agățat de un vis, chiar și în momentele în care simțeam că îmi alunecă printre degete. Și ceea ce m-au învățat acei 20 de ani este că scopul nu se grăbește. Scopul te așteaptă să devii cine ești menit să fii.”
Teyana a continuat, viziunea feminină: „Ca femei, suntem vizionare prin natura noastră. Nu așteptăm permisiunea. Creăm posibilități. Luăm prin ce am trecut și transformăm în ceva ce lumea poate simți. Transformăm durerea în scop, tăcerea în sunet, visele în ceva ce oamenii pot vedea în sfârșit. Așa că nu subestimați niciodată o femeie cu o viziune, pentru că până când o vedeți voi, ea deja o construiește.”
Puterea vine din reziliență și sprijin reciproc
Și alte artiste au avut mesaje la fel de puternice. Ella Langley, primind premiul Powerhouse, a recunoscut că nu și-a pregătit un discurs. „Am încercat mult timp să scriu un discurs și am amânat până acum. Așa că eu improvizând în fața oamenilor este mult mai bine decât eu citind în fața oamenilor.” Ea a definit ce înseamnă pentru ea acest premiu: „Pentru mine, powerhouse înseamnă forță, reziliență. Înseamnă să te întorci atunci când nu vrei neapărat, dar simți că «Voi lupta pentru asta».”
Te-ai gândit vreodată că uneori cele mai bune discursuri sunt cele care vin direct din inimă, neplanificate?
La rândul ei, artista islandeză Laufey a vorbit despre cum a crescut într-o țară cu exemple puternice de leadership feminin. „Am crescut în Islanda, înconjurată de exemple minunate de femei individuale”, a spus ea, amintind că țara sa a fost prima care a ales democratic o femeie președinte în 1980. Ea a încheiat cu o idee esențială despre solidaritate: „suntem toate aici astăzi nu pentru că am insistat pentru schimbare, ci pentru că ne-am făcut loc una alteia.”
Și poate că asta e cea mai importantă lecție.
Dincolo de trofee și rochii strălucitoare, gala a demonstrat că vocea unei femei, atunci când este autentică și curajoasă, are puterea de a schimba nu doar o melodie, ci o întreagă industrie.
