John Fogerty primeste premiul Johnny Mercer la New York. Artistul explica decizia de a vinde drepturile muzicale

Știi momentul acela când muncești o viață întreagă pentru ceva, iar la final te întrebi ce lași cu adevărat copiilor tăi? Ei bine, chiar și legendele rock trec prin aceleași dileme de familie. John Fogerty, vocea emblematică a trupei Creedence Clearwater Revival, se pregătește să primească o distincție uriașă, dar gândul lui zboară tot către viitorul financiar și emoțional al familiei sale.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Iar aici nu e vorba doar despre faimă sau topuri muzicale, ci despre liniștea celor dragi. Să fim sincere, câte dintre noi nu se gândesc cum să le facă viața mai ușoară copiilor, evitând certurile pe moșteniri? Fix la asta se gândește acum legendarul artist, analizând dacă să își vândă sau nu muncă de o viață.

O carieră de legendă și o recunoaștere emoționantă

Fogerty a scris, într-o perioadă scurtă, între 1968 și 1972, piese care au definit generații întregi. Vorbim despre hituri uriașe precum „Proud Mary„, „Bad Moon Rising„, „Down on the Corner„, „Fortunate Son„, „Have You Ever Seen the Rain” și „Someday Never Comes”. De altfel, albumul lor de greatest hits tocmai a bifat a 800-a săptămână în topul Billboard 200.

Și totuși, abia pe 11 iunie, la New York, el va primi cel mai mare onor: premiul Johnny Mercer din partea Songwriters Hall of Fame. Într-un material publicat recent de Hollywoodreporter, muzicianul a povestit cu multă candoare despre acest moment copleșitor.

„Nu știam că mai există premii. Când au sunat, se întâmpla să fiu în autobuzul de turneu, stăteam la o măsuță uitându-mă direct la soția mea. (…) E totul, e toată viața mea, e tot ce am visat vreodată și îmi dau acest premiu, spunând practic «ai făcut o treabă bună». Recunosc că m-am uitat la Julie, soția mea, și au început să-mi dea lacrimile, am fost cu adevărat surprins. Mi-a tăiat respirația”, a mărturisit el.

Inspirația venită de la o altă generație

Ai observat vreodată cum femeile puternice pot schimba regulile jocului pentru toată lumea? Taylor Swift a făcut exact asta când a decis să-și reînregistreze albumele pentru a deține controlul asupra lor. Fogerty, care va fi onorat în aceeași seară în care Swift, alături de Alanis Morissette și Kenny Loggins, vor fi incluși în Hall of Fame, a rezonat profund cu lupta ei.

„Nu am discutat-o cu ea. Dar i-am înțeles reînregistrările și i-am simțit, și durerea și motivația de a le face în primul rând”, explică artistul. El își amintește cu drag cum asculta muzica ei alături de fiica sa, Kelsey, pe când aceasta avea doar 7 sau 8 ani.

Pentru el, reînregistrarea propriilor piese a devenit o afacere de familie, alături de fiii săi, Shane (la chitară) și Tyler. O idee minunată venită, între noi fie vorba, chiar de la soția lui, Julie, care a intuit perfect efectul vindecător al acestui demers.

De ce să vinzi muncă de o viață

După ce a luptat decenii întregi pentru a-și recupera drepturile asupra melodiilor, decizia de a le vinde ar putea părea cel puțin bizară. Cum vine asta? Să lupți atât și apoi să renunți? Dar răspunsul lui Fogerty este o lecție pură de pragmatism familial.

Inspirat de decizia lui Bob Dylan de a-și vinde catalogul pentru ca urmașii să nu se lupte pe bani, Fogerty se gândește serios la viitor. „Da, și asta ar fi motivația principală. (…) Dar probabil ar fi o idee bună pentru mine, ca familist, să vând chestiile astea cât încă mai am timp să mă bucur de beneficiile unui cuib de bani atât de mare”, a explicat el.

Cântecele de protest și vocea tinerilor

Într-o perioadă plină de tensiuni globale, mulți se întreabă de ce nu mai există cântece de protest iconice. Fogerty, omul din spatele atâtor imnuri sociale (considerând piesa „Weeping în the Promised Land” ca fiind cea mai subestimată creație a sa), privește cu admirație către tinerii de azi.

Protestele recente din campusurile universitare, el notează: „Instinctiv, ei au înțeles și umpleau spații în campusurile universitare unde puteau protesta. Acest lucru s-a întâmplat în timpul administrației Biden, dintre toate lucrurile. Presupun că avem o legătură destul de continuă cu Israelul, iar guvernul nostru a ales să încerce să înăbușe protestele”. Concluzia lui este fermă: „Copiii aveau dreptate de la bun început. Doar pentru că liderul Israelului alege să își folosească guvernul într-un mod care probabil nu este reflectiv pentru propria sa populație… Nici mie nu-mi place tipul nostru.”

Când lipsești de pe listele mari

Deși The New York Times nu l-a inclus recent pe lista celor mai mari 30 de compozitori americani în viață (o omisiune care a stârnit discuții), Fogerty rămâne incredibil de relaxat și concentrat pe ce contează cu adevărat.

„Adică, aș fi fost șocat, dar mulți oameni nu au fost menționați. Sunt doar 30 și trebuie să fii în viață. E destul de greu”, a spus el. Mai mult, el adaugă cu înțelepciune: „Chestia amuzantă este că toată lumea vede asta prin propriile lentile. Au fost o mulțime de alți oameni cu adevărat merituoși care nu au fost nici ei pe acea listă. Se întâmplă.”

Ceremonia oficială de premiere are loc pe 11 iunie la New York, iar decizia finală privind vânzarea catalogului său muzical rămâne deocamdată pe masa negocierilor de familie, demonstrând că, dincolo de reflectoare, grija pentru cei dragi primează mereu.