Isabelle Huppert revine in Parallel Tales. Filmul dezamageste la Cannes

Isabelle Huppert revine pe marile ecrane în rolul unei scriitoare franceze care își spionează vecinii cu telescopul. Noul ei film, „Parallel Tales”, regizat de iranianul Asghar Farhadi, a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes pe 14 mai 2026. Să fim sincere, așteptările pentru această peliculă au fost uriașe, dar reacțiile sunt cel puțin surprinzătoare.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Povestea scriitoarei care priveste pe geam

Ți s-a întâmplat vreodată să te uiți pe geam și să îți imaginezi povești despre oamenii din clădirea de vis-a-vis? Exact asta face Sylvie, personajul central interpretat de Isabelle Huppert. Ea este o romancieră franceză ale cărei zile de glorie au apus, locuind într-un apartament vechi și impunător din Paris care începe să se degradeze. Iar vibrația ei generală este a unei excentrice ancorate în era analogică. Când scrie, își aprinde o țigară, își pune ochelarii demodați și folosește o mașină de scris electrică Olivetti antică.

Și exact aici apare prima problemă.

Deși tastează încet, literă cu literă, un scriitor veteran nu ar suna așa, ci tastele ar zbura. Prin telescopul ei mic, Sylvie privește direct la etajul cinci al clădirii de peste drum. Acolo descoperă un studio de înregistrări unde trei designeri de sunet creează și dublează efecte audio, cum ar fi pași pe o plajă de nisip sau bătăi din aripi de pasăre, peste bucăți de film.

Triunghiuri amoroase si confuzie la montaj

Cei trei tehnicieni sunt prinși într-un triunghi amoros. Anna, jucată de Virginie Efira, are o relație romantică cu șeful de producție mai în vârstă (Vincent Cassel), dar se vede pe ascuns și cu un coleg mai tânăr (Pierre Niney). Pentru noi, publicul din România, care umplem mereu sălile la cinema Elvire Popesco sau la festivalurile locale de film european, această distribuție sună ca un vis absolut pe hârtie.

Numai că lucrurile se complică inutil pe parcurs.

Așa cum povestește Variety într-o cronică recentă de la Cannes, filmul se transformă rapid într-„o harababură sinuoasă și destul de amorfă”. Pelicula se vrea a fi o parabolă despre voyeurism și imaginație, bazată vag pe al șaselea episod din „Dekalog” al lui Krzysztof Kieślowki, care spunea povestea unui tânăr îndrăgostit de femeia pe care o spiona. Dar îi lipsește complet suspansul originalului.

O realitate paralela care te lasa rece

Dincolo de geamul apartamentului, viața lui Sylvie este un haos absolut. Nepoata ei, Céline (India Hair), care deține jumătate din apartament, îi face cunoștință cu un tânăr vagabond, Adam (Adam Bessa). Acesta o salvase anterior pe Céline de un hoț de buzunare la metrou. Adam curăță apartamentul (deși are grijă și de o familie de șoareci) și ajunge să fure manuscrisul abandonat al lui Sylvie, dându-l drept al său.

Între noi fie vorba, scenariul devine și mai greu de urmărit de aici. Adam îi dă textul Nitei, o femeie blondă întâlnită la o cafenea, interpretată tot de Virginie Efira. Singura emoție reală din întregul film apare abia când Nita respinge avansurile lui Christophe (fratele lui Pierre). Aceasta este singura scenă clară și ancorată în realitate, descrisă de critici drept „o femeie care respinge hărțuirea la locul de muncă”.

Ce s-a intamplat cu magia regizorului

Regizorul iranian Asghar Farhadi nu este la prima experiență în Franța. El a mai filmat acolo pelicula „The Past” în 2013, imediat după succesul său internațional. De altfel, el a promis ferm în 2024 că nu va mai filma niciodată în Iran până când interdicția de a prezenta femei fără văl islamic nu va fi ridicată.

Dar dacă te așteptai la intensitatea psihologică din dramele lui anterioare, vei fi surprinsă neplăcut. Deși filmul face trimiteri la clasice precum „Rear Window” sau „Blow-Up”, nu reușește să te atragă în jocul minții, ci mai degrabă te blochează. Concluzia criticilor despre producția de 140 de minute este una destul de dură: „Pare că se întrec pentru a te dezamăgi.” Filmul, cu toată distribuția sa stelară din care face parte și Catherine Deneuve, va avea premiera în cinematografele de masă abia în a doua jumătate a anului.