Filmul Too Many Beasts a avut premiera la Cannes. Detalii

Știm cu toate cât de greu este să găsești un film bun vineri seara, după o săptămână plină, când ai fix o oră și jumătate la dispoziție înainte să adormi pe canapea. Dacă ești în căutarea a ceva diferit, pelicula „Too Many Beasts” (L’espèce explosive), regizată de Sarah Arnold, tocmai a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, în secțiunea Directors’ Fortnight.

Timpul tău liber este limitat, așa că meriți o recomandare care să te scoată din rutina thrillerelor previzibile. Aici câștigi o poveste cu polițiști corupți și conflicte rurale, dar spusă cu un umor negru absolut savuros, care te va face să uiți de stresul de peste zi.

Despre ce e vorba în acest thriller atipic

Intr-un articol recent semnat de Hollywoodreporter, filmul este descris ca o combinație între thrillerele fraților Coen și filmele polițiste franceze din anii ’70 ale regizorului Alain Corneau. Acțiunea este plasată în pădurile și câmpiile luxuriante din nord-estul Franței. Aici are loc un război sângeros între vânători și fermieri.

Dar ce aduce cu adevărat nou regizoarea Sarah Arnold, aflată la filmul de debut? Este vorba despre un „amestec neobișnuit de faună sălbatică, conflicte agrare, frustrare sexuală și dispute regionale vechi, care în acest caz implică gentrificarea uneia dintre cele mai vechi distracții din Franța: vânătoarea de animale sălbatice”.

Doua personaje cu care rezonezi neasteptat

Între noi fie vorba, personajele perfecte sunt complet plictisitoare. Aici îl avem pe Fulda, un jandarm corsican cu un nume german amuzant, „jucat delicios de Alexis Manenti”. El este prins la mijloc într-un conflict care a început să fiarbă cu un an înainte ca el să ajungă în oraș. nu știi niciodată în cine poți avea încredere.

Și exact aici intervine Stéphane (interpretată de excelenta Ella Rumpf). Ea este o psiholoagă a poliției trimisă să ajute trupele de stat să facă față valului de infracțiuni, care explodează când carcase de animale încep să apară peste tot prin oraș. La început, Fulda rezistă complet investigațiilor ei. Tipul are clar probleme de gestionare a furiei. Numai că aflăm curând că și Stéphane are aceleași probleme, fiind arestată în trecut pentru un incident de furie în trafic la Paris.

Tensiune, umor și o durata perfecta

Ți s-a întâmplat vreodată să începi un film și să simți că acțiunea trenează la nesfârșit? Aici nu e cazul. Producția durează fix 1 oră și 35 de minute. Ritmul este susținut de o coloană sonoră disonantă compusă de Florencia Di Concilio, care crește tensiunea, dar nu subminează niciodată umorul.

Iar finalul implică muniție reală și efectele delirante ale metamfetaminei lichide. Pe bune, filmul este „în același timp nebun și reținut”, așa cum notează criticii (și asta e o performanță rară în cinematografia actuală). Fulda și Stéphane ajung să lucreze cot la cot, formând o alianță neașteptată, dar perfect credibilă datorită scenariului inteligent.

Nu știm încă data exactă la care producția va intră în cinematografele din România sau pe platformele de streaming locale. Până când distribuitorii vor face anunțul oficial, pune titlul pe lista scurtă pentru serile de toamnă în care vrei pur și simplu să te deconectezi.