Filmul La Gradiva castiga la Cannes. Povestea despre adolescenta

Filmul de debut al regizoarei Marine Atlan, La Gradiva, tocmai a castigat Marele Premiu al Saptamanii Criticilor de la Festivalul de la Cannes. Pelicula ne aduce o cronica detaliata a anxietatii adolescentine, care începe ca o simpla excursie cu clasa în Italia și se transforma treptat intr-o poveste profunda despre pierdere și maturizare.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Ti-ai amintit vreodata de intensitatea primelor iubiri din liceu sau poate incerci chiar acum sa descifrezi schimbarile bruste de dispozitie ale propriului copil adolescent? Exact aici intervine relevanta acestui film. Ne ofera o perspectiva reala, necosmetizata, asupra unei varste pe care adesea o judecam prea aspru, ajutandu-ne sa privim dincolo de usile trantite și tacerile incapatanate.

Excursia în Italia și cautarea identitatii

Maika Monroe as Winifred Notty in 'Victorian Psycho.'

Intr-un articol publicat de curand, Hollywoodreporter a subliniat ca regizorii francezi tind sa respinga naratiunile previzibile de la Hollywood în favoarea a ceva mai sincer, dezordonat și personal. Iar La Gradiva face fix acest lucru, urmarind o clasa de liceeni în ultimul an pe strazile din Napoli și printre ruinele din Pompei.

În centrul povestii il gasim pe Toni (interpretat de Colas Quignard), un tânăr carismatic, dar problematic. El incearca sa isi descopere radacinile italiene, pornind de la povestea bunicii sale, o camerista napolitana care a avut o relatie cu un aristocrat local, până când acesta a fost ucis în cutremurul din 1980 care a distrus zona. Dar drama principala se desfasoara în plan emotional. Toni, care este gay, se uita cu curiozitate și o doza mare de gelozie la prietenul sau cel mai bun, James (Mitia Capellier-Audat), în timp ce acesta doarme cu o colega în trenul dinspre Paris.

Vulnerabilitatea din spatele replicilor taioase

Intre noi fie vorba, adolescenta este o perioada a contrastelor majore, unde aroganta ascunde adesea nesigurante crunte. Și Atlan reuseste sa surprinda magistral acest flux și reflux al starilor de spirit.

Și exact asta e cheia intregii productii.

Avem parte de un moment de o onestitate coplesitoare din partea lui Suzanne (Suzanne Gerin), eleva eminenta la clasa de latina. Intr-o scena petrecuta seara în dormitor, când celelalte fețe o intreaba de ce nu a facut încă sex, ea le raspunde simplu și dureros: „Mi-ai vazut față?”. Este o replica ce te loveste direct în stomac, mai ales daca ai trecut vreodata prin genul acela de izolare socială pe care doar liceul ti-o poate oferi.

Ce rămâne dupa ultima noapte de petrecere

Inainte ca evenimentele sa duca spre un final considerat sfasietor, filmul ne ofera și momente de eliberare pura. Tinerii sunt surprinsi bucurandu-se de o ultima noapte impreuna în strainatate, dansand și cantand pe imnul de club „Kongolese sous BBL” al cantaretei Theodora, în timp ce afla la ce facultati vor merge în anul urmator.

Până când pelicula (care are o durata de 2 ore și 25 de minute) va ajunge în cinematografele de la noi, rămâne de urmarit parcursul sau în circuitul festivalurilor europene din aceasta toamna.