Filmul Bloody Tennis expune partea intunecata a sportului. Sandra Guldberg Kampp in rol principal

Te-ai gândit vreodată câtă presiune se ascunde în spatele acelor fuste albe imaculate și a reverelor perfecte de pe terenul de tenis? Ei bine, regizorul german Nikias Chryssos aduce exact această tensiune pe marile ecrane în debutul său în limba engleză, filmul „Bloody Tennis”. Producția, realizată de Jonas Katzenstein și Maximilian Leo la Augenschein (compania din spatele unor titluri precum „Mother Mary” cu Anne Hathaway și Michaela Coel, „The Weight” cu Ethan Hawke și Russel Crowe, sau viitorul „Flesh of the Gods” cu Kristen Stewart și Wagner Moura), le are în distribuție pe Sandra Guldberg Kampp și pe nominalizata la Globurile de Aur, Helena Zengel.

Contrastul neasteptat dintre eleganta si teroare

Povestea o urmărește pe Sophie, o tânără admisă la o academie de tenis de elită ascunsă undeva în sudul Europei. Acolo, ea dă piept nu doar cu o competiție acerbă, ci și cu secretele tot mai sinistre ale școlii. Și să fim sincere, estetica luminoasă a tenisului pare, la prima vedere, ultimul loc în care te-ai aștepta să vezi o poveste horror.

Variety a publicat de curând un material amplu în care Nikias Chryssos explică exact această alegere neobișnuită. „Acolo se află acest cadru superb, soarele și hainele albe, și m-am gândit că asta ar crea un contrast grozav pentru o poveste de groază”, povestește regizorul.

Iar dinamica sportului în sine a fost o sursă uriașă de inspirație vizuală și emoțională. „Tenisul are o combinație atât de ciudată: are ceva foarte delicat și grațios, dar este și foarte atletic și poate fi foarte brutal. Poți ajunge în aceste situații de duel”, mai spune el.

O distributie cu energie feminina puternica

Din distribuție mai fac parte nume precum Elina Löwensohn, Zlatko Burić, Lucie Zhang, Lily Taieb, Vincent Romeo și Tracy Gotoas. Pentru că regizorul venea după pelicula „Rave On”, a simțit nevoia unei schimbări de ritm. „Pentru că ultimul film pe care l-am făcut [‘Rave On’] a avut un protagonist masculin condus de testosteron, a fost drăguț să am o energie mai feminină în acest film”, explică acesta.

Dincolo de protagonistele tinere, personajul jucat de Elina Löwensohn, managerul strict al academiei, este de-a dreptul interesant. Ea acționează „ca o figură maternă pentru fete.”

Aici regizorul face o paralelă interesantă cu dinamica sectelor (studiată temeinic pentru un film anterior). „Este foarte important să ai în această situație pe cineva în care ai încredere și pe care îl admiri; cineva care este mereu între a administra pedepse și a-ți oferi dragoste, într-o relație ciudată de dependență.”

El adaugă detalii despre această izolare psihologică. „Am mai făcut un film despre un cult, și am făcut multă cercetare despre ele, și cred că ai o calitate de tip cult în aceste internate de elită pentru că sunt atât de izolate de mediul înconjurător. În cazul meu, școala este găzduită într-o veche mănăstire, așa că ai un element religios. Există ceva un pic ocult în asta. Studenții se străduiesc spre un singur scop. Trebuie să tai tot restul din jurul tău dacă vrei să ai succes. Și apoi ai aceste figuri care sunt zone de proiecție pentru tinerii jucători, iar Elina Löwensohn a umplut asta cu propriul ei fler. Și asta a fost cu adevărat drăguț, între dominanță și tandrețe și înțelegere față de fete. Și există, si ceva un pic răutăcios la ea.”

Cât despre inspirația din viața reală? Nikias Chryssos, născut în același oraș cu Boris Becker, a avut în minte academii faimoase, precum cea a lui Nick Bollettieri (unde s-au antrenat Andre Agassi și Anna Kournikova). Antrenorul morocănos jucat de Burić și portarul înfricoșător jucat de Romeo au permis explorarea acestor clișee sportive. Personajul lui Burić este inspirat de figurile din jurul unor jucători ca Steffi Graf din anii ’80. A fost „o modalitate de a avea personaje care sunt un pic exagerate și de a mă juca cu ele.” Regizorul subliniază: „Aceste figuri din viața reală sunt deja atât de exagerate încât par deja stereotipuri, dar devin aceste personaje fascinante.”

Izolarea care te impinge la limite absolute

Câte dintre voi recunosc situația în care presiunea de a reuși te face să accepți lucruri pe care altfel le-ai respinge categoric? Filmul explorează exact acele locuri închise, de tip internat, unde mintea joacă feste. „Îmi plac aceste microcosmosuri, unde oamenii sunt închiși în izolare. Aceste internate sunt simbolul acestui lucru, și apoi ai un spirit competitiv, o arenă unde lucrurile pot o lua un pic razna”, spune Chryssos.

El menționează ca influențe filme precum „Black Swan”, „I, Tonya”, dar mai ales clasicele lui Dario Argento, „Suspiria” și „Phenomena”, sau chiar filme americane de liceu precum „Mean Girls”. atmosfera de la academii, amintește cum i-a povestit cineva despre o școală de balet unde plutea „mirosul de vomă”, dorind să insufle filmului „o înfiorare subiacentă”. Peste asta se adaugă durerea extremă pe care sportivii o îndură. „M-am gândit că acest mediu este un teren de joacă frumos pe care să-l explorez.”

Dar pentru a crea această lume, locația a fost esențială. Echipa a găsit un conac vechi pe Insulele Canare, în Gran Canaria. „Căutam ceva care este cu adevărat izolat de restul lumii, astfel încât să-și creeze propria atmosferă, și există, si un element de pericol. Avem o protagonistă care vine din SUA în acest mediu european, deci este foarte departe de casă, ceea ce deja se simte ca și cum ar fi o închisoare. si am vrut să găsim ceva care are ceva antic, astfel încât să fie o academie cu o lungă tradiție. Și am găsit un vechi conac în Insulele Canare. Avea o veche capelă pe care o puteam folosi drept sală de clasă. Este cu adevărat drăguț dacă ai șansa să nu construiești ceva de la zero, ci să te joci cu ceva care există și are patină și istorie. Și avea pereți roșii, ceea ce se potrivește foarte bine cu terenurile de zgură și, fireste cu sângele.”

Deși inițial căutau ceva modern, arhitectura veche i-a cucerit. „La început, am fost un pic reticenți, deoarece căutam ceva un pic mai modern, știi, linii mai drepte. Dar apoi am văzut asta și ne-am gândit că este, si un contrast atât de frumos față de jucătoare, care sunt aceste femei tinere, și vin din lumea noastră în acest mediu. Acesta este un contrast frumos, că ele intră în această lume antică. Și când am văzut această casă pentru prima dată, ni s-a părut un pic în genul ‘Suspiria’ și ne-am îndrăgostit de ea.”

Pretul succesului si critica sociala

Dincolo de elementele vizuale, filmul este o oglindă a lumii în care trăim zi de zi. Între noi fie vorba, trăim într-o societate care adesea glorifică epuizarea și sacrificiul dus la extrem. Regizorul (ale cărui filme anterioare includ „The Bunker” și „A Pure Place”) explică abordarea sa hibridă.

„Ceea ce îmi place să explorez în filmele mele sunt aceste tipuri de microcosmosuri în care oamenii trăiesc în izolare. În primul film, a fost o familie. În al doilea, a fost o comunitate religioasă. Și în acesta, este o academie de sport. Și ceea ce găsesc interesant este amestecarea genurilor în sensul că ceea ce au în comun este că au groază, au un element în care se întâmplă ceva straniu, dar totuși au loc într-un fel de realitate. Și au momente de comedie absurdă care contrastează cu această groază. Și există întotdeauna un element de critică socială în ele, si . Și asta este ceva ce am încercat să explorez.”

El îl menționează și pe regizorul Peter Strickland. „Deci sunt acest mic cosmos, mici lumi, aș spune, cu aceste tonalități speciale. Cineva care face asta, dar într-un mod foarte diferit, este Peter Strickland, care o face într-un mod foarte absurd. Primul său film a fost cumva mitic, dar el creează și aceste mici lumi fantastice care sunt cumva ciudate și stranii. Așa că eu cred că acest element de ceva un pic ca un vis sau de coșmar, cred că asta mă interesează la aceste filme.”

Mesajul profund al peliculei lovește direct în cultura performanței cu orice preț. „Cred că poți vedea academia ca pe o versiune exagerată a unei societăți care pune presiune pe oameni să reușească, unde nemiloșenia este recompensată, nu compasiunea și mila, ceea ce, într-un fel, vine cu teritoriul sporturilor, pentru că sunt, fireste competitive, dar aici este dus la extrem. Deci există ceva de genul acesta acolo.”

Iar transformarea Sophiei este punctul central care ne dă de gândit. „Și m-am uitat, si la acest personaj al Sophiei, care intră în academie ca cineva care intră într-un mediu care nu este clar violent, dar care este violent. Este foarte violent, dar nu este cu adevărat detectabil. Dar pas cu pas, ea acceptă regulile acestui mediu și devine ea însăși violentă, și își sacrifică prietenia și iubirea pentru binele mai mare, care este să devină o atletă profesionistă. Și acesta este un lucru la care trebuie să fim atenți: Cum încet-încet mediile violente, nemiloșenia și un accent pe competiție și fiecare pe cont propriu înlocuiesc o comunitate care ar putea lupta împreună. Asta este ceva la care mă gândeam sub deghizarea acestui film de groază.”

Pentru a capta perfect această atmosferă apăsătoare, implicarea echipei a fost totală. În timpul filmărilor din Gran Canaria, regizorul și directorul său de imagine, Constantin Campean, s-au mutat direct la locație. „Și am locuit acolo cu directorul meu de imagine în timp ce filmam acolo. Aveam camere mici deasupra casei, așa că ne puteam face lista de cadre la locație și puteam locui acolo câteva săptămâni.”