Femeile gay și bisexuale ajung cu 16% mai rar la mamografie. De ce contează aceste decalaje în prevenția cancerului

Un set mare de date din SUA arată un lucru care merită toată atenția: femeile cu orientare sexuală minoritară au ajuns mai rar la screening pentru cancerul de col uterin și de sân decât femeile heterosexuale, iar diferențele sunt și mai mari în rândul persoanelor cu identitate de gen minoritară. Asta contează pentru că un control ratat nu este doar o cifră. Poate însemna un diagnostic mai târziu și opțiuni mai puține exact când timpul contează.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Concret, femeile cu orientare sexuală minoritară, precum femeile gay și bisexuale, au fost cu 8% mai puțin predispuse să facă screening pentru cancerul de col uterin și cu 16% mai puțin predispuse să facă screening pentru cancerul de sân, față de femeile heterosexuale. Iar în rândul persoanelor cu identitate de gen minoritară, cum sunt persoanele transgender, probabilitatea a fost cu 42% mai mică pentru screeningul de col uterin și cu 76% mai mică pentru screeningul de sân, comparativ cu persoanele cisgender.

Dacă te uiți doar la rezultate, tentația este să crezi că diferențele de acces s-ar vedea și în numărul de cazuri de cancer. Datele analizate nu au arătat asta: orientarea sexuală și identitatea de gen nu au fost asociate cu diferențe semnificative în prevalența cancerului. Dar mesajul util rămâne același: screeningul este despre a depista devreme, nu despre a aștepta apariția unei probleme.

Acces inegal la mamografii și teste Papanicolau

Cele mai clare diferențe apar la două controale esențiale pentru multe femei: screeningul pentru cancerul de col uterin și cel pentru cancerul de sân. Aici, persoanele transgender ies în evidență prin decalaje mult mai mari decât femeile cu orientare sexuală minoritară. Un minus de 76% la screeningul pentru cancerul de sân, raportat la persoanele cisgender, nu este o variație mică. Este o ruptură de acces.

Există și o nuanță importantă. La cancerul colorectal, bărbații cu orientare sexuală minoritară au avut o rată de screening cu 10% mai mare decât bărbații heterosexuali. Iar pentru persoanele cu identitate de gen minoritară nu au fost identificate diferențe semnificative la screeningul colorectal față de persoanele cisgender. Asta sugerează că problema nu se manifestă identic pentru toate tipurile de screening.

Pentru tine, ideea importantă este una simplă: dacă faci parte dintr-un grup care se lovește mai des de bariere în sistemul medical, merită să tratezi programarea la screening ca pe o prioritate de calendar, nu ca pe ceva ce lași „când ai timp”.

Analiza datelor Behavioral Risk Factor Surveillance System

Analiza s-a bazat pe Behavioral Risk Factor Surveillance System din perioada 2018-2022, un sondaj telefonic anual reprezentativ la nivel național în rândul adulților din SUA. Au fost incluși 663.924 de respondenți eligibili pentru diferite teste de screening pentru cancer. Asta înseamnă un volum foarte mare de informații, suficient cât să scoată la suprafață diferențe care altfel s-ar pierde în generalități.

Potrivit Medicalxpress, autorii cercetării atrag atenția că nu vorbim despre excepții izolate, ci despre un model de acces inegal la prevenție. Iar când decalajele apar la screeningul pentru col uterin și sân, efectul practic poate fi sever: depistare mai târzie, stres mai mare și trasee medicale mai complicate.

„Datele actuale subliniază modul în care populațiile minoritare sexuale și de gen, în special persoanele transgender, se confruntă cu disparități semnificative în accesarea screening-urilor pentru cancerul de sân și de col uterin. Studiul subliniază necesitatea urgentă a unor intervenții țintite, inclusiv o pregătire îmbunătățită pentru furnizorii de servicii medicale și reforme politice, pentru a reduce aceste decalaje și a asigura o îngrijire echitabilă și incluzivă.”

Mesajul îi aparține lui Dr. Timothy M. Pawlik (MD, MPH, Ph.D.), de la The Ohio State University Wexner Medical Center. Dincolo de limbajul academic, ideea este clară: nu este suficient să existe screening. El trebuie să fie accesibil și sigur pentru toate persoanele care au nevoie de el.

Prioritizează controalele preventive și informarea

Studiul nu oferă o listă de organizații sau un ghid pas cu pas pentru paciente. Dar lasă o direcție foarte clară: conștientizarea contează, iar programarea la screening contează și mai mult. Dacă te regăsești într-un grup care poate întâmpina bariere, primul pas bun este unul foarte concret: notează-ți controlul preventiv ca pe o programare fixă, nu ca pe o intenție vagă.

Și mai este ceva util de reținut. Diferențele din studiu țin de accesarea screeningului, nu de o lipsă de nevoie. Cu alte cuvinte, importanța depistării timpurii a cancerului de sân și de col uterin rămâne aceeași pentru toate femeile și pentru toate persoanele eligibile pentru aceste investigații.

Dacă ai avut experiențe medicale care te-au făcut să amâni, informația aceasta poate fi un punct de sprijin, nu un motiv de teamă. Datele nu spun că trebuie să intri în panică. Spun că merită să pui prevenția mai sus pe listă și să cauți un cadru medical în care să te simți respectată și ascultată.

Necesitatea intervențiilor țintite și a reformelor

Cercetarea vorbește despre urgența unor intervenții țintite și a unor reforme de politică publică, plus o pregătire mai bună pentru personalul medical. Nu detaliază însă, în informațiile publicate până acum, ce măsuri concrete ar urma să fie aplicate, nici dacă există date similare pentru Europa sau România. Dar direcția este deja vizibilă: atunci când accesul la prevenție nu este egal, sănătatea nu mai este doar o chestiune individuală, ci și una de sistem.

Faptul care rămâne după toate procentele este acesta: în setul de date analizat, cea mai mare diferență a apărut la screeningul pentru cancerul de sân în rândul persoanelor cu identitate de gen minoritară, cu o probabilitate cu 76% mai mică decât la persoanele cisgender.