Un nou studiu amplu realizat de cercetători olandezi arată că excesul de greutate la copiii sub 6 ani este un indicator esențial al riscului de obezitate la vârsta adultă. Intervenția timpurie poate elimina complet riscul, însă odată depășită această vârstă, pericolul persistă.

Obezitatea infantilă continuă să fie una dintre cele mai mari provocări pentru sănătatea publică globală. Conform unui nou studiu prezentat la Congresul European de Obezitate, organizat anul acesta la Málaga, Spania, copiii supraponderali care reușesc să ajungă la o greutate sănătoasă înainte de vârsta de 6 ani nu mai prezintă un risc crescut de a deveni adulți obezi. În schimb, cei care mențin un IMC ridicat după această vârstă au șanse de peste două ori mai mari să fie supraponderali sau obezi la 18 ani.

Un indicator timpuriu esențial: IMC-ul la vârsta de 6 ani

Studiul, realizat de cercetători de la Erasmus University Medical Center din Rotterdam, a urmărit evoluția a 3.528 de copii din Olanda de la vârsta de 2 ani până la 18 ani. Copiii au fost măsurați la 2, 6, 10, 14 și 18 ani, iar analiza a evidențiat un element-cheie: indicele de masă corporală (IMC) la 6 ani este cel mai fiabil predictor pentru starea ponderală la vârsta adultă.

Potrivit datelor, fiecare unitate în plus a IMC-ului la această vârstă a fost asociată cu un risc de peste două ori mai mare de obezitate la vârsta de 18 ani. Această descoperire este crucială pentru strategiile de prevenție, indicând că intervențiile eficiente trebuie să aibă loc înainte de această vârstă.

Statisticile sunt îngrijorătoare

Dintre copiii urmăriți în cadrul studiului:

• 32,3% erau supraponderali sau obezi la vârsta de 2 ani;
• 22,3% la vârsta de 6 ani;
• 24,7% la 10 ani;
• 20,6% la 14 ani.

O proporție semnificativă dintre aceștia au rămas în categoriile de supraponderalitate sau obezitate și la 18 ani. Aceste cifre sugerează că, fără intervenție timpurie, este puțin probabil ca un copil supraponderal să ajungă la o greutate sănătoasă de unul singur.

Intervențiile până la vârsta de 6 ani au efecte semnificative

Un aspect pozitiv subliniat de cercetători este acela că, dacă un copil supraponderal reușește să ajungă la un IMC sănătos până la vârsta de 6 ani, riscul său de a deveni obez în adolescență scade dramatic. Mai mult, aceste efecte pozitive persistă și la maturitate.

„Este clar că primii cinci ani de viață oferă o oportunitate fantastică de a interveni în mod eficient,” a declarat Jasmin de Groot, autorul principal al studiului. „Trebuie să înțelegem cum cresc și se dezvoltă copiii pentru a putea contribui la o generație mai sănătoasă.”

În schimb, copiii care pierd în greutate după vârsta de 6 ani continuă să aibă un risc crescut de obezitate, chiar dacă își îmbunătățesc stilul de viață mai târziu. Această constatare sugerează că procesele fiziologice și metabolice stabilite în primii ani de viață pot avea efecte pe termen lung.

Cauzele obezității infantile: dincolo de mâncare

Într-un studiu separat prezentat în cadrul aceluiași congres, Universitatea din Bristol a adus în atenție o altă problemă gravă: numărul adolescenților supraponderali din Anglia a crescut cu 50% în ultimii 15 ani. Între 2008-2010, 22% dintre adolescenții englezi erau supraponderali. În perioada 2021-2023, procentul a urcat la 33%.

Dr. Dinesh Giri, endocrinolog pediatru la Spitalul Regal pentru Copii din Bristol, a explicat această creștere printr-o combinație de factori:

• consumul crescut de alimente ultra-procesate;
• lipsa de activitate fizică;
• timpul excesiv petrecut în fața ecranelor;
• somnul insuficient;
• problemele tot mai frecvente de sănătate mintală;
• inegalitățile socio-economice.

„În ultimii 15 ani, obezitatea la adolescenți a crescut semnificativ. Această problemă este alimentată de o combinație toxică de factori care creează un mediu nesănătos în care copiii cresc şi trăiesc,” a spus Dr. Giri.

Ce poate fi făcut?

Rezultatele ambelor studii subliniază faptul că prevenția obezității trebuie să înceapă cât mai devreme. Intervențiile pot include:

• educație nutrițională pentru părinți și copii;
• politici publice care să descurajeze consumul de alimente procesate;
• promovarea mișcării în școli și comunități;
• acces egal la activități fizice și alimentație sănătoasă;
• monitorizarea greutății și a stării de sănătate a copiilor în sistemul medical primar.

Programele de sănătate publică ar trebui să țintească segmentul de vârstă 0-6 ani ca prioritate absolută. De asemenea, este esențială implicarea părinților și a comunității în promovarea obiceiurilor sănătoase.

România în context

În România, statisticile privind obezitatea infantilă nu sunt mai optimiste. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 1 din 4 copii români suferă de exces de greutate sau obezitate. Accesul facil la alimente nesănătoase, lipsa educației nutriționale și sedentarismul accentuează problema.

De aceea, lecțiile oferite de studiul olandez și cel britanic sunt extrem de relevante și pentru autoritățile române. Prevenția în primii ani de viață ar putea reduce dramatic numărul adulților care vor suferi, în viitor, de boli metabolice, cardiovasculare și alte afecțiuni asociate cu obezitatea.

Cercetarea prezentată la Congresul European de Obezitate oferă un mesaj clar: intervențiile timpurii sunt cheia. Dacă un copil este supraponderal, dar revine la o greutate sănătoasă până la vârsta de 6 ani, riscul de obezitate la maturitate este redus semnificativ. În schimb, dacă se așteaptă mai mult, daunele pot fi deja făcute.

În contextul creșterii alarmante a numărului de copii și adolescenți supraponderali la nivel global, este esențial ca strategiile de sănătate publică să se concentreze pe prevenție, nu doar pe tratament. Investiția în sănătatea copiilor mici este, de fapt, o investiție în viitorul sănătos al întregii societăți.