Confuzia între termenii „entorsă” și „luxație” la gleznă este frecventă, potrivit Independent. O entorsă implică lezarea ligamentelor, în timp ce o luxație se referă la modul în care s-a produs accidentarea.

Glezna, o articulație complexă și vulnerabilă

Glezna este o articulație complexă, formată din trei oase, menținute împreună de ligamente puternice. Mușchii și tendoanele din jur contribuie la stabilitate și mișcare. Această structură complexă, deși permite o gamă largă de mișcări, o face vulnerabilă la accidentări. O mișcare bruscă sau o aterizare incorectă pot pune o presiune mare pe ligamente, ducând la leziuni.

Glezna este cea mai frecventă articulație afectată de accidentări la nivelul membrelor inferioare. De exemplu, când piciorul se rotește spre interior, forța se concentrează pe o zonă mică de pe partea exterioară a gleznei, crescând riscul de leziuni.

Ce este o entorsă la gleznă?

O entorsă la gleznă apare atunci când ligamentele din jurul gleznei sunt întinse sau rupte. Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă când piciorul se rulează spre interior, afectând ligamentele de pe partea exterioară a gleznei. O entorsă poate apărea și în alte moduri.

Entorsele sunt clasificate în funcție de severitate. O entorsă de gradul 1 implică întinderea ligamentelor, cu rupturi minime sau inexistente. Simptomele includ umflături minore și sensibilitate la atingere. O entorsă de gradul 2 presupune o ruptură parțială a ligamentului, cu durere moderată, umflături și dificultate la mișcare. În cazul unei entorse de gradul 3, ligamentul este complet rupt, provocând umflături semnificative, vânătăi și durere intensă la mișcare.

O entorsă se referă la deteriorarea ligamentelor gleznei. Un medic va stabili diagnosticul după evaluarea umflăturilor, sensibilității și durerii. În funcție de constatări, poate fi necesară o radiografie pentru a exclude fracturi ale oaselor gleznei.

Ce este o luxație la gleznă?

O luxație la gleznă nu este un diagnostic specific, ci un termen general care descrie o mișcare bruscă și nefirească a gleznei. O luxație descrie modul în care s-a produs accidentarea, în timp ce o entorsă descrie natura leziunii.

Este posibil să luxezi glezna fără a o entorsa. De exemplu, poți ateriza într-o poziție nefirească, să simți o durere ascuțită, dar să poți continua să mergi fără leziuni structurale. Totuși, luxațiile pot fi asociate și cu leziuni mai grave, cum ar fi fracturi ale gleznei.

Cum se tratează entorsele și luxațiile?

Tratamentul ar trebui să se bazeze pe simptome, nu doar pe modul în care s-a produs accidentarea. Primul pas este excluderea unei fracturi. Medicii folosesc regulile Ottawa pentru gleznă pentru a determina dacă este necesară o radiografie, evaluând umflăturile, sensibilitatea și durerea.

Dacă nu este necesară o radiografie, prioritatea este gestionarea durerii și a umflăturilor. Limitarea temporară a greutății pe gleznă este esențială. Se recomandă odihna cu piciorul ridicat sau utilizarea cârjelor. Aplicarea unui bandaj compresiv poate reduce umflăturile și durerea.

După 48-72 de ore, când glezna începe să se simtă mai bine, se pot începe exerciții ușoare pentru a restabili amplitudinea de mișcare, a întări mușchii din jur și a îmbunătăți echilibrul. Aceste exerciții sunt cruciale, deoarece o entorsă anterioară este cel mai mare factor de risc pentru o nouă entorsă. Ele ajută la restabilirea forței musculare și a stabilității gleznei, prevenind astfel accidentările viitoare.

Există dezbateri cu privire la eficacitatea aplicării gheții pentru recuperare. Studiile sugerează că limitarea umflăturilor și începerea timpurie a exercițiilor sunt mai eficiente.

Hunter Bennett, lector în știința exercițiului, și Lewis Ingram, lector în kinetoterapie, ambii de la Universitatea Adelaide, au subliniat importanța recuperării corecte. „Majoritatea oamenilor care spun că și-au luxat glezna au avut probabil o entorsă ușoară. Dar nu toate luxațiile sunt entorse”, au explicat ei.

În cazul în care suspectați o entorsă, este recomandabil să consultați un medic pentru o evaluare corectă.