Documentarul Hollywood Does Abortion analizeaza impactul serialelor. Mituri din Sex and the City

Gândește-te puțin la serile tale de weekend în care făceai binging cu serialele preferate. Ai observat vreodată cum deciziile medicale dificile ale personajelor feminine se transformau mereu în drame uriașe sau tragedii? Ei bine, un nou documentar lansat la Festivalul Tribeca aduce fix asta în prim-plan.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Și de ce ar trebui să ne pese nouă de ce au scris niște scenariști acum douăzeci de ani? Pentru că, să fim sincere, cultura pop ne-a modelat subtil fricile legate de propriul corp și de sănătatea noastră reproductivă. Când vezi constant pe ecran că o procedură medicală aduce doar regrete sau complicații fatale, ajungi să interiorizezi acea anxietate, chiar și aici în România, unde am crescut cu aceleași filme americane care dictau tendințele globale.

Cum a transformat televiziunea o decizie personala în drama

Într-un articol recent semnat de Variety, se explorează modul în care documentarul „Hollywood Does Abortion” argumentează că industria de divertisment a modelat adesea opiniile publicului. Astfel, s-a promovat o cultură în care aceste decizii medicale erau văzute ca rușinoase sau periculoase.

În producții celebre precum „Dirty Dancing” sau „The Sopranos”, femeile erau la un pas de moarte sau rămâneau cu consecințe medicale pe termen lung care le lăsau incapabile să mai aibă copii. Iar în „Roseanne„, „Party of Five” sau filmul „Juno”, personajele treceau prin agonii teribile, doar pentru a fi oprite de un test fals pozitiv sau o pierdere de sarcină.

Barbara Attie, unul dintre co-regizorii documentarului, explică perfect fenomenul. „Ne gândim la Hollywood ca fiind foarte progresist, și totuși am trecut printr-o eră destul de mare în care avortul a fost grav stigmatizat”, spune ea. „A fost făcut să fie rușinos. Exista o intrigă în care cineva se gândea să facă un avort. Își întrebau prietenii ce ar trebui să facă, și se chinuiau cu asta, și apoi pierdeau sarcina. Tipul de mesaje pe care televiziunea și filmele ni le ofereau a fost revelator.”

Mitul regretului și realitatea din cabinetele medicale

Să luăm un exemplu pe care sigur îl știi din anii 2000. În „Sex and the City”, Miranda (interpretată de Cynthia Nixon) rămâne însărcinată și păstrează copilul după o discuție cu Carrie (Sarah Jessica Parker), care îi mărturisește că este încă bântuită de decizia ei de a face un avort cu ani în urmă.

Janet Goldwater, co-regizoare a documentarului, demontează acest clișeu. „Continuă această idee că va exista un regret pe termen lung”, punctează ea. „Există un studiu care arată că persoanele care sunt refuzate și care nu fac avorturi sunt de fapt cele care experimentează regret și repercusiuni negative financiare și emoționale pe termen lung. Și se dovedește că persoanele care fac avorturi nu experimentează prea mult regret. Ele experimentează multă ușurare.”

Dar cum stăm cu realitatea medicală pură? Rachel Bloom, creatoarea serialului „Crazy Ex-Girlfriend” și producător al documentarului, notează că scenariștii căutau de cele mai multe ori doar „un dispozitiv dramatic”. „Majoritatea oamenilor care fac filme și televiziune sunt pro-alegere și pro-știință”, spune Bloom. „Dar ai o responsabilitate de a fi precis.”

Cifrele (publicate de Universitatea din California) sunt extrem de clare. Mai puțin de 0.25% dintre procedurile din SUA se soldează cu o complicație majoră. Și mai puțin de 1% ajung să fie tratate în urgențe. Mai mult, organizația Planned Parenthood raportează că una din patru femei a avut un avort până la vârsta de 45 de ani.

Presiunea din spatele camerelor de filmat

Lucrurile nu au stat mereu așa. Pe 14 noiembrie 1972, personajul Maude Findlay (47 de ani) din sitcomul „Maude” (produs de Norman Lear) a luat o decizie asumată, cu un an înainte de legalizarea la nivel național prin decizia Roe v. Wade.

Adrienne Barbeau, actrița care a jucat-o pe fiica ei, Carol, își amintește perfect tensiunea. „Am făcut prima parte a episodului în două părți despre avort și apoi ni s-a spus că nu vom filma a doua jumătate până nu vom avea premiera. Dacă cifrele noastre nu erau bune, nici măcar nu l-am fi filmat pe celălalt”, povestește ea. „A fost multă presiune.”

Numai că lucrurile s-au schimbat drastic odată cu alegerea lui Ronald Reagan în 1980. Și s-au complicat și mai mult în 2022, când Curtea Supremă a SUA a anulat oficial Roe v. Wade, lăsând 13 state cu interdicții stricte.

„Am mers înapoi”, avertizează Barbeau astăzi. „Este la fel de important și de oportun acum ca și atunci, dacă nu mai mult. Există trei sau patru generații de femei tinere care au trăit sub Roe v. Wade. Nu aveau nicio idee până în 2022 cum ar fi ca acea lege să fie anulată. Eu am avut.”

Astăzi, deși vedem mai multe povești pe ecrane, ele nu reflectă neapărat realitatea legislativă. „Sunt portretizate mai multe avorturi anul trecut decât oricând, ceea ce este pozitiv”, recunoaște Goldwater. „Dar încă nu vedem prea multe bariere în calea avortului. Sunt în mare parte oameni care fac o programare la Planned Parenthood de la capătul străzii.”

Mike Attie, co-regizorul filmului, adaugă o concluzie amară despre curajul acelui episod vechi din 1972. „Încă se simte revoluționar”, spune el. „Cât de des vedem o femeie preluând controlul și având putere de decizie asupra propriilor alegeri?”

Dezbaterea despre modul în care televiziunea ne influențează deciziile medicale rămâne deschisă. Documentarul își continuă proiecțiile în circuitul festivalurilor, iar producătorii de la Hollywood au acum presiunea clară de a alinia scenariile dramatice cu realitatea din cabinetele medicale.