Documentarul Gabin filmat timp de 10 ani are premiera la Cannes

Imaginează-ți cum ar fi să ai o cameră de filmat care să surprindă absolut fiecare transformare a copilului tău pe parcursul a zece ani întregi. Fix asta propune regizorul Maxence Voiseux în primul său lungmetraj, un documentar de 105 minute care tocmai a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, în secțiunea Directors’ Fortnight.

O copilarie impartita intre doua lumi

Te-ai întrebat vreodată cum percepe un copil mic dinamica și meseriile părinților? Povestea îl urmărește pe Gabin Jourdel din regiunea rurală Artois din nordul Franței, de la vârsta de opt ani și până la 18 ani. Să fim sincere, nu e deloc ușor să navighezi o situație de familie în care mama ta, Patricia, crește vaci cu o blândețe incredibilă, în timp ce tatăl tău, Dominique, este măcelar. Această diferență uriașă marchează profund dezvoltarea băiatului și îi modelează viziunea despre lume.

Încă de la opt ani, copilul își arată afinitatea clară pentru viață și natură. Îmbrățișând vacile de la ferma mamei sale cu o candoare specifică vârstei, el declară ferm: „Vreau să lucrez cu animale, dar animale vii”.

Dar relația cu tatăl său este mult mai distantă și plină de bariere emoționale. Într-o scenă surprinsă chiar la începutul filmului, la masa din bucătărie, Dominique se uită la fiul său cu o oarecare confuzie și îi spune direct: „Încerc să văd cu cine semeni”.

Numai că, pe măsură ce anii trec, băiatul refuză să devină o simplă oglindă a părintelui său.

Provocarile de la scoala si refugiul in natura

Dacă ești mamă și ai un copil care se confruntă cu dificultăți de învățare (poate chiar căutând soluții educaționale alternative la noi în țară), știi cât de greu poate fi să îl ajuți să se integreze. Gabin primește constant note mici la școală, iar ulterior este diagnosticat cu un deficit al memoriei de lucru. Din fericire, o meditatoare blândă pe nume Catherine preia și rolul de terapeut pentru el, ascultându-i nesiguranțele pe care nu le-ar discuta acasă.

Iar când vine vorba de socializare, lucrurile sunt la fel de complicate pentru un adolescent atipic. Cu excepția unei singure fete loiale pe nume Lilou, care îi rămâne alături până la maturitate, băiatul nu prea își găsește locul printre colegi. Despre ceilalți băieți, el recunoaște sincer: „sunt de treabă și așa mai departe, dar sunt lucruri pe care nu le înțeleg și lucruri pe care le spun pe care ei nu le înțeleg.”

Într-un articol recent semnat de Variety, aflăm că tânărul se simte cel mai bine în preajma animalelor, de la diverse animale de fermă până la propriul său pisoi slăbănog. Într-un moment de afecțiune pură în mașină, în timp ce îi mângâie părul Patriciei, îi spune cu admirație că „este la fel de moale ca pielea unei vaci”.

Evolutia unui adolescent pe marele ecran

Între noi fie vorba, genul acesta de proiecte cinematografice pe termen lung au un farmec aparte, iar publicul românesc devine tot mai deschis la ele, dovadă fiind sălile pline de la festivaluri de film de autor precum TIFF de la Cluj. Filmul are precedente celebre precum seria „7 Up” a lui Michael Apted, „Boys of Summer” de Robert David Cochrane sau mult mai cunoscutul „Boyhood” regizat de Richard Linklater.

Și exact asta face povestea atât de specială.

Acest documentar, o producție Alter Ego realizată în coproducție cu Ama Film și Rita Prods, este de fapt o continuare a unui mediu-metraj din 2016 numit „The Heirs”. Acolo, regizorul a filmat pentru prima dată clasa muncitoare a familiei Jourdel, concentrându-se pe bunicul André și pe fiii săi, printre care și Dominique. Acum, atenția s-a mutat exclusiv pe cel mai mic membru al familiei.

Visurile lui Gabin pentru viitor pendulează constant de-a lungul anilor. Se gândește ba să își ajute mama la fermă, ba să crească câini ciobănești. Totuși, la sfârșitul adolescenței sale, el reușește să iasă din mediul restrictiv din Artois. Documentarul se încheie lăsându-l pe tânăr să își înceapă o ucenicie ca cioban sus în munți, un loc surprins în cadre largi și verzi, unde în sfârșit are spațiu să respire.