Un bust păstrat timp de secole într-o bazilică din Roma, considerat opera unui artist anonim, ar putea fi, de fapt, o creație pierdută a lui Michelangelo Buonarroti. Descoperirea, care ar putea rescrie o parte din istoria artei renascentiste, a fost anunțată de cercetătoarea independentă Valentina Salerno, scrie Antena 3.
Anunțul a fost făcut în cadrul conferinței „Il volto ritrovato” (Chipul redescoperit), desfășurată chiar la Bazilica Sant’Agnese fuori le Mura, unde se află lucrarea. Potrivit Antena 3, care citează Adnkronos, reatribuirea bustului „Hristos Mântuitorul” vine după mai bine de zece ani de muncă meticuloasă a cercetătoarei.
Peste un deceniu de cercetare documentară
Până acum, lucrarea era catalogată drept un „bust sculptural al unui artist anonim al școlii romane din secolul al XVI-lea”. Valentina Salerno a explicat însă că teoria sa se bazează exclusiv pe surse documentare coerente și verificabile. Ea a comparat testamente, corespondență, jurnale, cărți istorice, inventare notariale și înregistrări ale unor confraternități, datând din 1564 până în prezent.
Prin această metodă, cercetătoarea a reconstituit parcursul istoric al operei, de la moartea artistului până la locația sa actuală. Documentele au scos la iveală mișcările, ascunzătorile și relocările bustului, care fusese uitat din cauza erorilor de atribuire și a lacunelor documentare.
De la portret la chip al Mântuitorului
Un aspect central al cercetării este transformarea iconografică a feței. Se pare că lucrarea a evoluat de la un portret fizic la un chip sublimat al Mântuitorului, o practică des întâlnită în contextul devoțional al vremii. Această schimbare nu doar că întărește atribuirea, dar atestă și funcția spirituală pe care opera o avea pentru credincioși.
Ordinul Canonicilor Regulari de la Lateran al Preasfântului Mântuitor, care administrează bazilica, a sprijinit cercetarea și a promovat crearea unui comitet științific internațional pentru a valida descoperirea. Cardinalul Mauro Gambetti, arhipreotul Bazilicii Sfântul Petru, a urmărit îndeaproape lucrările, care ar fi continuat chiar și în timpul recentului Conclav care l-a ales pe Papa Leon al XIV-lea.
Un comitet de experți mondiali și alte 20 de opere
Studiul Valentinei Salerno, intitulat „Michelangelo în zilele din urmă”, a primit și sprijinul profesorului Michele Rak. Importanța demersului a dus la formarea unui comitet științific de înalt nivel, din care fac parte experți de la instituții de prestigiu:
- William Wallace de la Universitatea Washington din Saint Louis
- Hugo Chapman de la British Museum
- Barbara Jatta de la Muzeele Vaticanului
- Cristina Acidini de la Academia de Arte din Florența
- Alessandro Checchi de la Fundația Buonarroti
- Pietro Zander, istoric al Fabricului Bazilicii Sfântul Petru
Salerno a mai dezvăluit că, prin cercetările sale, a identificat aproximativ douăzeci de lucrări ale lui Michelangelo care erau fie necunoscute, fie aveau o atribuire incertă. Dacă se confirmă, aceste descoperiri ar contesta varianta istoricului Giorgio Vasari, conform căreia Michelangelo și-a distrus o mare parte din opere înainte de moarte, și ar rescrie catalogul operelor târzii ale maestrului renascentist.
