Peste 500 de copii au murit. Nu într-un război, ci într-un cămin-spital al statului român, între anii 1970 și 1997. O investigație-mamut scoate la lumină grozăviile de la Moreni-Țuicani. Acolo, malnutriția severă și condițiile degradante au ucis sistematic, conform News.

Joi au apărut informațiile. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a depus un denunț penal la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Dosarul vizează moartea a 535 de persoane – 497 de minori și 38 de tineri care trecuseră de 18 ani – în Căminul-spital pentru deficienţi nerecuperabili Moreni-Ţuicani. Acuzația este una zdrobitoare: tratamente neomenoase.

„Lagărul de exterminare” de pe dealul Țuicani

Ce a fost, de fapt, acest centru? Poziționat strategic pe dealul Țuicani, la marginea pădurii din Moreni, a avut o istorie întunecată. A fost, pe rând, spital chirurgical. Apoi preventoriu TBC pentru copii. Ulterior, a fost transformat într-un centru pentru copii neuropsihici, ca în final să devină un depozit pentru cei etichetați drept „deficienţi nerecuperabili”.

Aici, speranța murea prima.

Investigația IICCMER, care se întinde pe șase volume și însumează 1715 file, demonstrează că între 1970 și 1997, instituția a devenit un loc de exterminare. Ratele de mortalitate au atins cote de neimaginat, depășind frecvent 70% din numărul celor internați, cu un vârf teribil în perioada 1985-1989. Dosarul indică și persoanele considerate responsabile pentru implementarea acestui regim inuman.

Cifrele groazei: 75% dintre copiii aduși din Arad, morți în primele luni

Datele adunate de istorici sunt, pur și simplu, cutremurătoare. Peste jumătate dintre copiii internaţi de la leagănele din Arad şi Satu Mare au pierit în centrul de la Moreni. De ce? Malnutriție, bronhopneumonii și condiții de trai de neînchipuit. Transferul lor la Moreni nu a fost o șansă la o viață mai bună. A fost o condamnare la moarte.

Un exemplu concret ilustrează perfect tragedia. În perioada 1985-1989, din cei 134 de copii transferați de la leagănele din Arad, 75% și-au pierdut viața. Majoritatea au murit în primele luni de la internare. Răpuși de foame. Uciși de lipsa oricărei asistențe medicale decente. Rezultatele anchetei relevă o situație de o gravitate extremă, în care tratamentele inumane au fost aplicate metodic.

„Oglinda cruzimii cu care a acționat regimul opresiv”

Dr. Florin Soare, istoric și expert în cadrul IICCMER, cel care a coordonat investigația, descrie situația fără ocolișuri. El nu lasă loc de interpretări. „Consider că ceea ce s-a întâmplat cu acei copii din Moreni-Ţuicani este absolut inuman şi profund condamnabil. Din probele pe care le-am adunat, rezultă clar că aceşti copii nu aveau nicio şansă de supravieţuire în condiţiile în care au fost ţinuţi şi trataţi. Suferinţa lor reprezintă oglinda cruzimii cu care a acţionat regimul comunist opresiv”.

Cum a fost posibil așa ceva, timp de aproape trei decenii? Întrebarea rămâne, dar probele adunate în cele șase volume arată că nu a fost vorba de accidente izolate, ci de un sistem care a permis și a provocat aceste atrocități.

Apel la justiție: „România riscă să fie considerată repetentă”

Prof. univ. dr. Daniel Şandru, preşedinte executiv al IICCMER, trage un semnal de alarmă. El solicită procurorilor să trateze cu celeritate și responsabilitate anchetele inițiate de institut, „într-un moment în care România riscă să fie considerată repetentă la examenul justiţiei de tranziţie”.

Şandru subliniază că dreptatea nu mai poate aștepta. „Este o prioritate urgentă să vorbim despre dreptate pentru cele peste 15.000 de victime ale Căminelor-spital, copii nevinovaţi transformaţi în simboluri ale cruzimii de către regimul ilegitim şi criminal comunist.” Acesta mai cere ca supraviețuitorii acestor orori să primească statutul de victime ale comunismului. Dosarul de la Moreni nu este doar despre trecut. Este un test de maturitate pentru justiția din prezent.