Daciana Sârbu a ales terapia după divorț. Ce poți învăța din felul în care și-a căutat sprijinul real

Publicat: 26 iunie 2026, 11:54Actualizat: 6 iulie 2026, 12:58

Daciana Sârbu a ales să vorbească deschis despre una dintre cele mai grele părți ale divorțului de Victor Ponta, după aproape 19 ani de căsnicie: momentele în care a simțit că nu mai poate duce singură tot ce venea peste ea. Mărturisirea care rămâne este simplă și puternică: a cerut ajutor, a mers la psiholog și a încercat să păstreze, în același timp, un cadru cât mai stabil pentru cele două fete.

Pe scurt, asta schimbă felul în care merită privită o despărțire: nu ca pe o etichetă rușinoasă, ci ca pe o perioadă care cere sprijin real, răbdare și decizii clare pentru copii. Daciana Sârbu și Victor Ponta au divorțat după 19 ani de căsnicie și au împreună două fete, Irina și Maria, micuța pe care au adoptat-o în 2020. Iar unul dintre cele mai utile lucruri pe care le-a spus este că doi oameni se pot despărți, dar pot rămâne părinți implicați.

În podcastul moderat de Teo Trandafir, Daciana Sârbu a descris foarte direct cum a arătat pentru ea această perioadă, fără fraze cosmetizate și fără poza femeii care le poate rezolva singură pe toate.

„Aveam momente în care plângeam și aveam sentimentul că nu sunt capabilă să fiu mamă sau o mamă bună nici măcar. Se spun lucruri despre mine… mi se părea un război pierdut (…) Am început să merg la psiholog, să mă rog mai mult. Mă bat pentru copiii mei și cam atât. Pentru dreptatea asta…”

Ajutorul cerut la timp nu spune că ești slabă, ci că vrei să te aduni

Pentru multe femei, partea cea mai apăsătoare după o despărțire nu este doar schimbarea în sine, ci gândul că ar trebui să fie puternice fără pauză. Daciana Sârbu a spus exact contrariul: că nu a trecut singură prin tot și că tocmai recunoașterea acestui lucru a ajutat-o să meargă mai departe.

În podcastul „Acasă la Măruță”, ea a explicat că familia, credința și mersul la psiholog au fost punctele de sprijin care au ținut-o în picioare. Nu a detaliat pașii concreți urmați în terapie, iar informațiile publicate până acum nu arată ce tip de consiliere a ales sau cât timp a mers la ședințe. Dar a spus limpede ce a câștigat din acest proces: o altă perspectivă asupra situației și o confruntare mai onestă cu ea însăși.

„Există viață după divorț! Cred că, în general, orice lucru care ți se întâmplă, mai neplăcut, ca să nu spun… experiențele din viață te schimbă, te formează, vin cu un scop și dacă înveți și reușești să privești această parte bună a oricărei experiențe mai neplăcute, cred că e un câștig personal și există viață după orice experiență, orice experiență te învață. Dacă ești suficient de matur, înțelept, așezat să privești din toate perspectivele experiențele, poți să mergi înainte. Eram căsătoriți de aproape 19 ani, cam 20 de ani cu totul. Da, e o viață și nu am trecut singură, bineînțeles, și cred că e foarte important să nu crezi că poți face totul singur și că poți duce orice singur. Să ceri ajutor nu e ceva ce te pune în ipostaza de om slab. Din contră… mi se pare că dacă recunoști că nu mai poți, deja ai făcut un pas spre vindecare și da, am avut nevoie de ajutor, de sprijin. Familia, psihologul și, cel mai important, credința (n.r.: acestea au fost lângă ea după divorț), credința a fost întotdeauna stâlpul meu de sprijin. Întotdeauna ajutorul a venit, în primul rând, de la Dumnezeu și apoi de la familie. În ultimul timp am descoperit și mersul la psiholog, care m-a ajutat enorm, m-a ajutat să privesc din alt unghi situația și să privesc părți din mine pe care nu le-am văzut sau nu am vrut să le văd, să recunosc că le am, să conștientizez și să nu merg pe același drum.”

Dacă treci printr-o schimbare mare, ideea practică de aici este una foarte simplă: ajutorul specializat nu vine doar când „nu mai reziști”, ci și când vrei să înțelegi mai bine ce ți se întâmplă. Iar Elle arată că exact asta a contat pentru Daciana Sârbu: să poată privi situația din alt unghi, nu doar să o suporte.

Divorțul nu trebuie privit ca un eșec când există încă grijă și responsabilitate

Un alt lucru care poate lua puțin din presiunea multor femei este felul în care ea vorbește despre finalul relației. Nu cu reproș continuu, nu cu verdict despre „viața ratată”, ci cu ideea că unele etape se încheie și cer schimbări mature.

Daciana Sârbu a spus că nu vede divorțul ca pe un eșec, pentru că au construit împreună lucruri importante și pentru că rămân o familie prin copiii lor. Mesajul acesta poate fi foarte eliberator, mai ales când în jur se vorbește despre despărțire ca despre o rușine sau o înfrângere personală.

„Eu nu privesc asta ca pe un eșec, eu cred că există perioade în viață pe care le trăiești și care, la un moment dat, se epuizează și cred că atunci e important să faci schimbări. Nu privesc ca un eșec pentru că am făcut lucruri minunate împreună, avem doi copii, suntem în continuare o familie pentru toți trei (n.r., copii) și cred că ăsta e cel mai important lucru: să nu privești ca pe un eșec când ceva se încheie sau să stai să te gândești dacă puteai să faci mai mult. Situația asta este, ce poți să faci de acum înainte? Mai bine și mai mult pentru tine, mai bine și mai mult în situația noastră pentru copii, cum putem să gestionăm toate problemele și aspectele care apar în genul ăsta de momente, ca să ieșim cât mai întregi cu toții.”

Aici e și pasul concret pe care îl poți lua pentru tine: în loc să te întrebi la nesfârșit ce ai fi putut salva, mută atenția spre ce poate fi protejat de acum. Energia pusă în vină nu repară nimic. Energia pusă în limite, sprijin și decizii clare poate schimba mult.

Co-parentingul începe cu o decizie simplă: copiii nu trebuie puși să care conflictul adulților

După divorț, Daciana Sârbu și Victor Ponta au decis să se ocupe împreună de educația copiilor și să se consulte când apar decizii importante care le privesc pe fete. Nu au fost făcute publice reguli concrete sau o organizare detaliată a acestui co-parenting, dar direcția este clară: procesul să fie cât mai ușor pentru copii.

Dar tocmai aici este una dintre cele mai valoroase lecții. Nu trebuie să fii de acord în toate ca să rămâi un părinte bun. Uneori, primul pas sănătos este doar să stabilești că discuțiile mari despre școală, program sau schimbări importante se iau împreună, fără a pune copilul la mijloc.

Daciana Sârbu a rezumat asta foarte limpede: „Putem fi părinți în continuare și părinți buni. Să luăm decizii pentru fete împreună și să fie cât mai ușor procesul pentru ele.”

În imaginile de mai jos, o vezi în cele două apariții în care a ales să vorbească public despre această etapă. Și nu e puțin lucru: astfel de mărturisiri sparg tăcerea exact acolo unde multe femei încă simt că trebuie să zâmbească și să se prefacă bine.

Nu știm încă, din declarațiile publice, cum și-a reorganizat exact viața profesională sau cum s-a manifestat concret sprijinul familiei zi de zi. Știm însă esențialul: a cerut ajutor, a păstrat credința ca sprijin și a pus pe primul loc binele fetelor, Irina și Maria.