Cum recunoști semnele de bullying la adolescentul tău și ceri sprijinul școlii printr-o sesizare confidențială

Publicat: 23 octombrie 2026, 20:09Actualizat: 23 octombrie 2026, 20:09

Poți sesiza confidențial școala dacă adolescentul tău este agresat de colegi, iar personalul are obligația să vă protejeze împotriva răzbunării. Până la sesizare, schimbările de comportament și o discuție în care îl asculți fără să îi minimalizezi experiența te pot ajuta să înțelegi ce trăiește.

Urmărește schimbările de comportament, fără să presupui cauza

Refuzul școlii sau izolarea pot indica o experiență de bullying, dar nu stabilesc singure cauza, potrivit agerpres.ro. Fii atentă la următoarele schimbări:

Adolescentul refuză să mai meargă la școală.
Înaintea orelor, se plânge de dureri de cap ori de stomac.
Nu mai participă la activitățile sociale.
Devine iritabil sau are reacții emoționale puternice.
Rezultatele lui școlare se înrăutățesc.

Despre legătura dintre aceste schimbări și experiențele de la școală, dr. Doina Mihaela Tobescu, medic primar neurologie și psihiatrie pediatrică la Renew Institute, explică într-un comunicat: „Copilul începe să evite mediul în care se simte amenințat. Uneori apar simptome fizice înainte de școală sau dorința de a rămâne acasă, fără ca părinții să înțeleagă imediat cauza reală”.

Pentru a înțelege ce deosebește agresiunea repetată de o tachinare, medicul precizează: „Bullying-ul nu este o simplă tachinare între copii. Pentru copilul care este expus constant la umilire, excludere sau intimidare, experiența devine una profundă și repetitivă. În timp, copilul poate ajunge să creadă că problema este la el”.

Lasă-i loc să vorbească, fără să îi minimalizezi experiența

Dacă adolescentul nu îți povestește ce se întâmplă, tăcerea lui poate avea mai multe explicații. „Mulți copii nu spun acasă că sunt agresați. Uneori le este rușine, alteori se tem că situația se va agrava dacă adulții intervin. Există și situații în care copilul crede că părinții nu îl pot ajuta”, spune Doina Mihaela Tobescu.

După ce clarifici situația împreună cu el, discută cu școala și cu profesorii pentru identificarea comportamentelor agresive și oprirea lor. Aceasta este intervenția recomandată de medic, alături de atenția acordată schimbărilor pe care le observi acasă.

Despre efectele expunerii repetate, Tobescu explică: „Dacă un copil este expus constant la umilire sau respingere, ajunge să internalizeze mesajele negative pe care le primește. În timp pot apărea anxietatea, scăderea stimei de sine și sentimentul că nu este acceptat”. Pot apărea și dificultăți de concentrare.

Poți raporta incidentul oricărui angajat al școlii

Nu este necesar să te adresezi exclusiv directorului. Poți anunța verbal un membru al personalului sau poți depune o sesizare scrisă. Pentru raportarea confidențială, ai la dispoziție cutia pentru sesizări ori celelalte canale stabilite de școală. Aceleași posibilități le au elevii și profesorii.

Ministerul Educației descrie aceste modalități în procedura aprobată prin Ordinul nr. 6.235/2023. Documentul reglementează gestionarea violenței școlare, inclusiv a bullying-ului, adică a violenței psihologice. Sunt acoperite atât incidentele ușoare, cât și cele grave dintre copii, agresiunile comise de angajați și suspiciunile privind violența trăită de copil în afara școlii.

După raportare, personalul are obligația să te protejeze pe tine și pe copil împotriva discriminării și a represaliilor. Identitatea celor implicați, victime sau autori, trebuie păstrată confidențial față de comunitatea școlară. Excepția îi privește pe cei care au responsabilități sau contribuie la gestionarea cazului.

Discuția școlii cu tine despre incident se desfășoară fără copil, cu participarea consilierului și/sau a mediatorului școlar, într-un loc care permite confidențialitatea. Procedura interzice intervievarea repetată a victimei, pentru a preveni revictimizarea, adică expunerea ei din nou la suferința asociată incidentului.

Personalul consemnează cazul într-o fișă de management, transmisă comisiei școlare responsabile de prevenirea și eliminarea violenței pentru înregistrare. Comisia analizează factorii din școală care au favorizat incidentul și, dacă este necesar, actualizează planul de prevenire și reducere a violenței.

Discută cu școala despre sprijinul potrivit copilului

Procedura prevede ajutor atât pentru victime, cât și pentru autorii agresiunilor, alături de sancționarea celor responsabili. Măsurile de sprijin includ:

Ședințe de consiliere individuală, de grup sau ambele.

Organizarea unor grupuri tematice de sprijin și recomandarea participării la întâlnirile lor.

Activități prin care copiii își dezvoltă abilitățile sociale și emoționale și învață să își gestioneze reacțiile în situații de stres.

Îndrumarea către intervenție psihologică sau psihoterapie.

Căutarea resurselor necesare unui terapeut care să însoțească și să sprijine, pentru o perioadă, copilul agresat sau pe cel care a agresat.

Activități împotriva discursului care instigă la ură, discriminării, marginalizării și normelor sociale care favorizează violența.

Medierea conflictelor prin abordări restaurative, orientate spre repararea răului produs, cu excepția victimelor violenței de gen.

Mutarea elevului victimă într-o altă clasă sau formațiune de studiu, dacă părintele ori reprezentantul legal solicită acest lucru.

În privința momentului intervenției, medicul atrage atenția: „Bullying-ul poate avea consecințe emoționale serioase, dar intervenția timpurie poate face o diferență majoră. Copiii au nevoie de sprijinul adulților pentru a depăși astfel de experiențe”, adaugă Doina Mihaela Tobescu.

Datele despre agresiune și sănătate emoțională au grupuri diferite de referință

Datele World Vision România pentru 2025 arată că peste jumătate dintre elevi declară că au trecut prin jigniri sau umilire la școală. În mediul rural, proporția copiilor care spun că au fost victime ale bullying-ului ajunge la 9 din 10. Printre formele frecvente se află agresiunile verbale, etichetarea și marginalizarea.

Într-un studiu Salvați Copiii România din același an, aproximativ 90% dintre profesori consideră că fenomenul există în școlile din țară. Agresiunea verbală și umilirea colegilor sunt manifestările semnalate cel mai frecvent.

Un raport al organizației din octombrie 2025 privește însă copiii care au beneficiat de ajutorul psihologilor săi. Dintre cei cu vârste între 7 și 17 ani, ajunși la acești specialiști în perioada 2023-2025, 1 din 4, adică 25%, prezenta anxietate sau depresie. Raportul asociază adesea aceste tulburări cu expunerea prelungită la rețelele sociale.

În rândul preadolescenților și adolescenților consiliați, peste 60% aveau probleme severe de sănătate mintală; au existat inclusiv tentative de suicid. Procentele descriu copiii consiliați de organizație, nu întreaga populație de copii din România.

Pentru violența gravă există obligații de sesizare a autorităților

Dacă un angajat al școlii asistă la o agresiune, procedura îi cere să înlăture riscurile, să sune la 112 și să restabilească siguranța fizică și emoțională a elevilor. Când faptele constituie infracțiuni, directorul este obligat să anunțe poliția. Pentru violența gravă asupra minorilor, comisă de copii sau de personalul școlii, directorul trebuie să sesizeze și 119.

Poți apela și tu 119 pentru a semnala abuzul, exploatarea, neglijarea ori violența asupra unui copil. Numărul este gratuit și funcționează permanent, potrivit Asociației Academia C.L.A.R. Apelurile sunt preluate de consilieri ai Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

Dacă sesizarea este încadrată ca urgență, echipa mobilă a DGASPC ajunge la școală în cel mult o oră pentru evaluare și intervenție. Procedura include aici abuzul sexual, muncile intolerabile, traficul de minori și situația în care copilul refuză să se întoarcă acasă.

Pentru cazurile fără caracter de urgență, evaluarea inițială revine serviciilor publice de asistență socială, la solicitarea DGASPC. Termenul este de maximum 72 de ore de la înregistrarea cazului la direcție.

După înregistrarea sesizării, directorul DGASPC desemnează un manager de caz. Acesta formează o echipă în care intră asistentul social, psihologul, medicul, polițistul, juristul și cadrul didactic. Echipa evaluează situația și stabilește, aplică și urmărește planul de reabilitare și reintegrare socială.

Copilul și familia pot primi servicii specializate prin DGASPC și furnizori privați, în centre pentru copiii abuzați, neglijați, exploatați ori victime ale traficului, precum și în centre de prevenire. Acolo unde acestea lipsesc, sprijinul poate fi oferit în centre de consiliere pentru părinți și copii sau în centre de zi.