Criticul de film Rex Reed a murit la 87 de ani. Detalii controversate

Rex Reed, criticul și jurnalistul cunoscut pentru opiniile sale tăioase și adesea acide despre filme și cineaști, a murit marți în locuința sa din Manhattan. Avea 87 de ani, iar prietenul său de o viață, William Kapfer, a confirmat decesul, fără a preciza o cauză exactă a acestuia.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Cum a transformat jurnalismul de celebritate

Ti s-a intamplat vreodata sa citesti un interviu cu o vedeta si sa simti ca totul e doar o reclama mascata? Ei bine, în anii ’60, lucrurile stăteau puțin altfel. Rex a dat buzna pe scena criticii de film oferind o alternativă mult mai ascuțită și plină de ritm, influențată de muzica jazz, față de analizele rigide de până atunci care dominau marile publicații.

Împreună cu alți recenzori din noul val, printre care și Pauline Kael, a profitat de momentul în care cinematografia însăși trecea printr-o transformare. Sistemul marilor studiouri se prăbușea. În locul lui apărea ceva mai sexy, mai curajos și care spărgea barierele.

Si exact asta se simțea în textele lui.

A scris profiluri incredibil de stilate despre staruri de la Hollywood și de pe Broadway, de la Peter Fonda din „Easy Rider” și Barbra Streisand, până la Ava Gardner și Buster Keaton. Materialele sale au apărut în reviste uriașe precum The New York Times, GQ, Esquire și Vogue. Să fim sincere, într-o eră în care vedetele de azi sunt păzite de armate de PR-iști și manageri, portretele lui sincere și pătrunzătoare depășeau tonul bland și laudativ. Prima sa carte de eseuri strânse la un loc a purtat un titlu cel puțin intrigant: „Do You Sleep in the Nude?”.

Controversele care au zguduit lumea filmului

Dar stilul lui direct a depășit de multe ori granița incisivității. Intr-un articol recent semnat de Variety se amintește cum, pe parcursul ultimelor patru decenii, Reed a ținut o rubrică în New York Observer unde a curtat frecvent controversa, fiind o prezență constantă pe scena socială din New York.

El este cel care a ajutat la răspândirea zvonului că Jack Palance a citit numele greșit atunci când i-a înmânat Oscarul Marisei Tomei. Iar victoria actriței Marlee Matlin la Premiile Academiei pentru „Children of a Lesser God” a fost respinsă de el, numind-o un „pity vote” (vot din milă).

Uneori, cuvintele lui au generat furie absolută în mediul online. Asta s-a întâmplat când a numit-o pe actrița Melissa McCarthy „tractor-sized” (de mărimea unui tractor) și un „hippo” (hipopotam).

A lovit dur și în cinematografia internațională, trecând adesea linia spre ofensator. Despre thrillerul coreean de răzbunare „Oldboy” a scris exact așa: „What else can you expect from a nation weaned on kimchi, a mixture of raw garlic and cabbage buried underground until it rots, dug up from the grave and then served in earthenware pots sold at the Seoul airport as souvenirs?” (Ce altceva te poți aștepta de la o națiune crescută cu kimchi, un amestec de usturoi crud și varză îngropată sub pământ până putrezește, scoasă din mormânt și apoi servită în oale de lut vândute la aeroportul din Seul ca suveniruri?).

Dincolo de tastatura, o viata in fata camerei

Critica lui putea fi nemiloasă, dar el tresărea la sugestia că ar fi doar un om morocănos. Câte dintre voi recunosc situația în care ești etichetată greșit doar pentru că ai curajul să spui lucrurilor pe nume? Într-un profil din 2018 pentru The New York Times, el a explicat exact cum vedea lucrurile.

„I like just as many films as I dislike,” (Îmi plac la fel de multe filme pe cât îmi displac), a declarat el. „But I think we’re drowning in mediocrity. I just try as hard as I can to raise the level of consciousness. It’s so hard to get people to see good films.” (Dar cred că ne înecăm în mediocritate. Încerc doar din răsputeri să ridic nivelul de conștientizare. Este atât de greu să-i faci pe oameni să vadă filme bune).

Între noi fie vorba, chiar și în România vedem azi cum sălile de cinema se umplu mai degrabă la blockbustere comerciale decât la filme de artă premiate la festivaluri, deci observația lui (făcută inițial pentru publicul american) rămâne extrem de actuală.

Iar Reed nu a stat doar pe scaunul criticului. A fost unul dintre rarii recenzori care au trecut în fața camerei. A jucat în adaptarea cinematografică a cărții lui Gore Vidal, „Myra Breckinridge”, primind recenzii sălbatice pentru prestația sa. A apărut apoi în filme celebre ca „Superman” și „Irreconcilable Differences”. si era un invitat obișnuit la emisiunile „The Dick Cavett Show” și „The Tonight Show” cu Johnny Carson, servind perspective neșlefuite despre Hollywood și cele mai noi producții ale sale. Deloc surprinzător, de cele mai multe ori le găsea pline de lipsuri.