O singură fotografie. Atât a fost de ajuns. Francesco Rucci, un muncitor din Italia, a fost dat afară pe loc din cauza unei poze în care apărea cu ochii închiși la muncă. Concluzia șefilor? Dormea în timpul programului. Doar că justiția, după un proces care s-a întins pe aproape trei ani, a avut o cu totul altă părere, scrie Digi24.
Verdictul Curții de Apel din Taranto a fost tranșant: demiterea a fost „nedreaptă” și un „act nelegitim”. Instanța, citată de The Telegraph, a mers chiar mai departe. A ordonat nu doar reintegrarea imediată a bărbatului, ci și plata tuturor salariilor restante, plus despăgubiri. O victorie pe toată linia pentru angajat.
Izolat într-un birou gol, cu fața la perete
Cum s-a ajuns aici? Povestea e mult mai încâlcită decât pare. Rucci povestește că, fix înainte de concediere, fusese mutat pe un post nou. Pe hârtie, o promovare. În realitate, o umilință. O izolare cruntă. Noul rol nu i-a adus niciun ban în plus, nicio responsabilitate nouă. Din contră.
El descrie totul ca pe o „izolare impusă… în care timpul nu trecea niciodată”. Își petrecea 12 ore pe zi într-un birou unde „nu putea vedea decât un perete gol, un raft cu cutii, un coș de gunoi și o altă încăpere prin geamuri”. Nu avea sarcini clare. Nici măcar internet. Nimic. „Fără nici măcar o conexiune la internet ca să-și ocupe timpul”. Coincidență? Greu de crezut. Mutarea a venit la scurt timp după niște neînțelegeri pe care le-a avut cu șefii săi pe tema practicilor de la locul de muncă.
O fotografie, o concediere și un proces de trei ani
Punctul culminant a venit în mai 2023. Atunci i s-a făcut acea fotografie. Poza care i-a adus concedierea. „Îmi amintesc perfect ziua în care mi s-a făcut rău, am închis ochii pentru aproximativ 10 minute și am ațipit. M-au concediat”, a povestit Rucci. El a negat tot timpul că ar fi dormit. A explicat că suferea de insomnie și că, în ziua respectivă, pur și simplu i-a fost rău.
Compania Ecologistic, specializată în reciclarea plasticului pentru lăzi, a invocat un „risc pentru siguranță”. Judecătorii nu s-au lăsat impresionați. Au demontat rapid argumentul, stabilind că nu a existat nicio „abatere semnificativă” care să justifice o măsură atât de drastică. Verdictul lor: decizia companiei a fost disproporționată. Și ilegală.
„Am ajuns să iau pastile ca să pot dormi”
Cei trei ani de proces și-au lăsat amprenta. Adânc. Bărbatul a recunoscut că a trecut printr-o „cădere emoțională” și a ajuns dependent de medicamente ca să poată închide un ochi. Presiunea psihologică a fost uriașă.
Nici cu banii nu a fost mai ușor. Dimpotrivă. Familia, care se baza doar pe venitul lui, a trebuit să „strângă cureaua” serios. În cele din urmă, soția lui și-a găsit un job part-time pentru a acoperi găurile din buget. „Noaptea trebuia să iau pastile fără de care nu puteam dormi… mă uitam la copiii mei și mă simțeam atât de vinovat”, a mărturisit el.
„Mă voi întoarce cu capul sus”
Victoria are însă un gust dulce-amărui. Întoarcerea la muncă e plină de semne de întrebare. „Nu știu cum mă voi simți când mă voi întoarce. Cu siguranță va avea un impact puternic”, recunoaște el. Surprinzător sau nu, pe parcursul procesului, colegii l-au lăsat singur. Solidaritate zero. Rucci crede că frica de „represalii din partea companiei” i-a făcut să tacă.
Ca reprezentant sindical, a taxat dur „absența totală a unui sindicat care nu și-a apărat nici propriul membru, nici delegatul”. Dar nu renunță. A promis că se va întoarce la muncă „cu capul sus” și că va continua să lupte pentru drepturile colegilor săi, „fără teamă”. Mesajul său e un strigăt de luptă: „Astăzi, mai mult ca niciodată, este nevoie de rezistență. Și este nevoie de ea din partea tuturor”.
