Boala Ménière poate începe cu vertij, țiuit și ureche înfundată. Când ai nevoie de consult ORL

Publicat: 9 septembrie 2026, 15:06Actualizat: 9 septembrie 2026, 15:06

Boala Ménière poate fi suspectată când episoadele de vertij apar împreună cu țiuit în ureche, senzație de presiune și modificări fluctuante ale auzului, potrivit CSID. Combinația acestor simptome poate orienta către afecțiunea urechii interne, dar diagnosticul cere consult ORL și test auditiv.

Spre deosebire de o amețeală vagă, vertijul înseamnă senzația clară că persoana sau camera se mișcă, ca și cum totul se învârte. În astfel de episoade, poate fi greu să stai în picioare sau să mergi. Un vertij izolat nu este suficient pentru diagnosticul de boală Ménière.

Afecțiunea implică labirintul urechii interne, care include cohleea, responsabilă de auz, și structurile vestibulare, care transmit informații despre echilibru și mișcare. De aici vine și combinația de simptome care țin simultan de auz și de orientarea corpului.

Episoadele pot include vertij, tinitus, pierdere de auz, senzație de presiune sau plenitudine în ureche, greață, vărsături și probleme de echilibru. Simptomele pot apărea și dispărea, iar între episoade persoana se poate simți relativ bine.

În formele caracteristice, scăderea auzului apare în legătură cu episoadele și poate fluctua. La unele persoane, în timp, pierderea auzului poate deveni mai persistentă, iar tinitusul poate rămâne prezent. Cel mai frecvent este afectată o singură ureche.

NIDCD estimează că aproximativ 15%-25% dintre persoanele cu boala Ménière ajung să aibă afectate ambele urechi. Simptomele au fost asociate și cu acumularea anormală de lichid endolimfatic în labirint, fenomen numit hidrops endolimfatic, dar mecanismul exact prin care această modificare produce toate manifestările bolii nu este pe deplin elucidat.

Pentru un diagnostic de Ménière certă, institutul menționează cel puțin două episoade spontane de vertij cu durata între 20 de minute și 12 ore, împreună cu pierdere de auz documentată și simptome auditive, cum sunt tinitusul sau senzația de presiune în ureche.

Evaluarea include istoricul simptomelor, verificarea modificărilor de auz și un test auditiv. În anumite situații, medicul poate recomanda și investigații imagistice, cum este RMN-ul, pentru a exclude alte cauze care pot da simptome asemănătoare.

Când simptomele cer un consult ORL

Dacă ai episoade repetate de vertij și observi în același timp țiuit, ureche înfundată sau schimbări de auz, combinația aceasta justifică un consult ORL și un test auditiv. Contează asocierea dintre simptome, nu un singur episod luat separat.

Pierderea neurosenzorială bruscă a auzului poate apărea rapid, uneori într-o singură ureche, și se poate însoți de senzație de ureche înfundată, tinitus și amețeală. NIDCD recomandă evaluare medicală promptă, pentru că tratamentul poate depinde de timp.

În timpul unui atac, cel mai sigur este să te așezi sau să te întinzi într-un loc stabil. Până trece episodul, evită condusul și activitățile care cer echilibru și orientare, pentru că vertijul îți poate afecta mersul și capacitatea de a rămâne în picioare.

Boala poate fi gestionată, dar nu are un tratament curativ definitiv

Boala Ménière nu are în prezent un tratament care să o vindece definitiv, însă simptomele pot fi gestionate în funcție de severitatea și frecvența episoadelor. Printre măsurile menționate de NIDCD se numără reducerea aportului de sare și, în anumite cazuri, administrarea unui diuretic, numai după o discuție cu medicul și o alegere adaptată situației fiecărei persoane.

În cazurile severe pot fi folosite tratamente specializate care acționează asupra urechii interne, inclusiv anumite proceduri sau medicamente administrate local. Alegerea depinde de situația individuală și de riscul asupra auzului.

Cauza exactă a bolii este necunoscută. Au fost propuse modificări ale vaselor de sânge, infecții virale, alergii și reacții autoimune printre factorii luați în calcul. Mai multe persoane din aceeași familie pot avea boala, ceea ce sugerează un posibil rol al factorilor genetici la unii pacienți, dar Ménière nu este considerată pur și simplu o boală ereditară în sens clasic.

Citește și: