Barry Keoghan si Riley Keough in drama Butterfly Jam. Detalii

Barry Keoghan și Riley Keough fac echipă pe marele ecran în noua dramă regizată de Kantemir Balagov. Povestea urmărește o comunitate restrânsă de cerchezi din New Jersey și pune sub lupă o temă extrem de actuală, anume presiunea masculinității toxice într-o familie tradițională.

Femeia care ține toată afacerea în spate

Zalya, interpretată excelent de Riley Keough, este tipologia femeii pe care probabil o cunoști și tu din viața reală. Deși este într-un stadiu avansat al sarcinii, ea muncește neobosit pentru a menține pe linia de plutire afacerea familiei. Să fim sincere, câte dintre voi recunosc situația în care femeia preia toate responsabilitățile pentru că bărbații din jur sunt pur și simplu nepregătiți?

Iar fratele ei, Azik (Barry Keoghan), pare exact genul acesta de bărbat. Cei doi au imigrat în SUA în tinerețe și acum conduc împreună un local pe care fiul lui Azik, Temir (Tahla Akdogan), născut în America, îl numește într-un acces de furie un „diner de rahat”. Azik este bucătarul și se mândrește enorm cu preparatele sale (plăcinte cercheze cu cartofi și brânză, numite delens), dar realitatea cruntă este că afacerea e în pragul falimentului. Asta îl forțează să se gândească la un post de bucătar la un restaurant de lux deschis în Newark de o cunoștință, un fost avocat.

Așteptările uriașe puse pe umerii copiilor

Dincolo de problemele financiare, Azik își proiectează toate visurile ratate asupra băiatului său de 16 ani, poreclit Pyteh. La partidele de cărți cu prietenii, el îl laudă constant drept „fiul meu frumos … viitor campion olimpic.” Băiatul chiar are talent la echipa de lupte a liceului, unde a câștigat deja un trofeu și se pregătește pentru campionatul de stat.

Într-un articol recent semnat de Hollywoodreporter, criticul David Rooney explică modul în care regizorul rus a ales să construiască acest univers. Balagov voia inițial să filmeze în orașul său natal, Nalchik, la poalele Munților Caucaz. Dar, după ce a condamnat public invazia Rusiei în Ucraina, s-a autoexilat în Los Angeles în 2022. Și poate exact această dezrădăcinare explică senzația de izolare a personajelor.

Scenariul, co-scris cu Marina Stepnova, ne arată și prima poveste de dragoste a lui Temir cu Alika (Jaliyah Richards). Aceasta este și ea luptătoare, dar progresul ei este frânat de o afecțiune a pielii care o face să se simtă prea stânjenită pentru a se dezbrăca în echipamentul de antrenament (un detaliu subtil despre nesiguranțele adolescenței).

Când orgoliul masculin distruge echilibrul

Tensiunea atinge punctul critic când Temir, frustrat de lipsa de inițiativă a tatălui său în America, îi aruncă cea mai dură insultă posibilă într-o cultură patriarhală. Îl face „slab”. Pentru un bărbat crescut cu modelul cerchez, unde afecțiunea între tată și fiu este inexistentă, cuvântul doare fizic.

Într-una dintre cele mai puternice scene, Azik se duce la sora lui, Zalya, și o întreabă direct: „Sunt slab?”. Răspunsul ei este o tăcere absolută. O vedem doar cum spală furioasă pe jos, fără ca fața ei să apară în cadru. Ca să scape de acest stigmat, Azik ajunge să comită un act de violență șocant, încercând parcă să paseze altcuiva greutatea insultei.

Între noi fie vorba, filmul ne arată clar cum lipsa de comunicare emoțională duce la dezastru. Pe lângă dinamica de familie, apar și personaje toxice precum Marat (jucat de Harry Melling, fix opusul personajului său din Pillion). El este un farsor agresiv care vine cu ideea absurdă de a instala o mașină stricată de vată de zahăr în diner pentru a crește veniturile.

Vizual, producția este susținută de directorul de imagine Jomo Fray (cunoscut pentru Nickel Boys) și de coloana sonoră intensă semnată de Evgueni și Sacha Galperine. Pelicula marchează o schimbare de ritm față de filmele anterioare ale lui Balagov, precum Closeness (2017) și Beanpole, care aveau în centru femei traumatizate. Durata peliculei care a rulat la Cannes este de exact o oră și 42 de minute.