Ashizawa Akiko premiata la Cannes. De ce foloseste ardei grasi in loc de grafice

Te-ai trezit vreodată într-o ședință plină doar de bărbați, simțind că trebuie să muncești de două ori mai mult doar pentru a fi ascultată? Exact asta a trăit decenii la rând Ashizawa Akiko, o veterană cu peste 70 de lungmetraje la activ, care tocmai a susținut un masterclass la Festivalul de Film de la Cannes, înainte de a primi prestigiosul premiu Pierre Angénieux Tribute.

Povestea ei nu este doar despre ecrane uriașe și lumini perfecte, ci despre cum ne construim spațiu în carieră atunci când ușile par complet închise. Și, mai ales, despre cum uneori cele mai bune soluții profesionale nu costă o avere, ci se găsesc literalmente la piața din colț.

Cum să găsești o portiță în carieră

În anii 1970, industria filmului japonez era complet inaccesibilă femeilor. Akiko a descoperit cinema-ul pe când era studentă la Universitatea Aoyama Gakuin din Tokyo, fascinată de filmele lui Jean-Luc Godard. Dar când a văzut lucrările pe 8mm ale colegului ei, Morita Yoshimitsu, a știut că trebuie să își schimbe planul.

„Este cu adevărat talentat și nu îl pot învinge, așa că am decis să găsesc o altă cale, de aceea am ales drumul de director de imagine”, a povestit ea. Fără femei asistent de cameră în industrie, a găsit o portiță prin Ito Hideo, cunoscut pentru pelicula „În the Realm of the Senses”. Iar sfatul lui a ghidat-o mereu. „Fie că este o treabă cu buget mare sau o treabă mică, cum ar fi doar să faci fotografii pentru un panou, nu există nicio îndoială că ar trebui să-ți canalizezi toată energia în ea”.

Între noi fie vorba, uneori trebuie să te propui singură pentru un job, fără să aștepți invitații. Așa a făcut în 2005 cu Kurosawa Kiyoshi. Auzise că el căuta pe cineva capabil să filmeze cerul înnorat și vremea mohorâtă, exact invers față de preferința majorității regizorilor japonezi pentru vreme însorită. Au urmat opt filme împreună, inclusiv „Tokyo Sonata” (premiul juriului Un Certain Regard la Cannes 2008).

Trucul neașteptat cu legume de pe platou

Abordarea ei tehnică este o lecție pură de pragmatism. A refuzat limitările impuse de manuale, împingând camerele Sony la ISO 3200 sau 4000 (peste limita recomandată de 1600) și a folosit lentile Kowa CinemaScope vechi de peste 50 de ani. Într-un material recent publicat de Variety, aflăm că preferă să ia decizii clare pe moment, nu să amâne rezolvarea pentru post-producție. „Dacă crezi că poți face orice mai târziu, înseamnă că nu poți face nimic în acest moment”, explică ea.

Dar detaliul cu adevărat genial? Ardeii grași.

La Cannes, a scos câteva legume cumpărate din piață pentru a ilustra cum testează camerele, în loc să folosească echipamente scumpe. „În loc să plasez un grafic, filmând așa este mult mai ușor să înțelegi starea luminii în mod natural. Venind la Cannes de data aceasta, am confirmat că ardeii grași au aceeași culoare peste tot în lume, așa că cred că voi continua să folosesc aceste legume pentru testele de cameră în loc de grafice.” A glumit apoi că, la finalul testelor, legumele se transformă într-o salată excelentă.

Ce putem învăța din conflictele profesionale

Să fim sincere, nu toate colaborările la birou sunt armonioase. Cu regizorul Harada Masato (pentru „Chronicle of My Mother”, film care i-a adus premiul Mainichi în 2012) a avut dezacorduri constante. Uneori, corecta unghiurile pe ascuns când el nu era atent. „Chiar dacă lucrurile nu merg bine pe platou, se poate face totuși un film bun. Pe de altă parte, chiar dacă pe platou este distractiv, un film s-ar putea să nu iasă bine.”

Astăzi, lucrurile stau diferit pentru femeile din domeniu (ea fiind abia a doua femeie care primește premiul Angénieux, după Agnès Godard în 2021). Întrebată cum s-a schimbat industria, a fost directă. „S-a schimbat dramatic”, a spus ea, menționând creșterea numărului de femei și, foarte important, adăugarea unei creșe la Toho Studio.

Și exact aici e miza reală pentru noi toate. Facilitățile concrete, cum ar fi o creșă la locul de muncă, sunt cele care fac diferența în echilibrul dintre carieră și familie. Până când va filma prima ei producție sud-coreeană, Akiko ne lasă cu o perspectivă caldă: „În această lume haotică și întunecată, sper că cinematografia poate servi ca o rază de lumină pentru a lumina lumea”. Data viitoare când te lovești de un buget mic sau de o procedură rigidă la job, amintește-ți de ardeii grași și caută soluția inteligentă chiar în fața ta.