Carantina ne-a pus pe toți la încercarea izolării și unii au spus chiar că a fost ocazia ca noi toți să experimentăm și să integrăm ceva ce până acum ținea numai de spectrul autist: să fii închis, să nu ai cum interacționa direct cu lumea, iar semnalele ei să ajungă la tine deformate, mediate sau deloc.
Însă pentru copiii care aveau deja un diagnostic în spectrul autist și mai ales pentru părinții lor încercarea a fost dublă. Sunt copii care prin structura lor se atașează de rutine și nu înțeleg întreruperea acestora, reacționează violent și/sau depresiv.
Antrenamente în realitatea virtuală. Terapie prin tehnologie
Orice copil a fost greu de ținut în casă în această perioadă, dar pentru un copil autist obișnuit în fiecare zi să-și facă plimbarea și cursurile obligatorii provocarea crește exponențial. Și încă mai mult decât atât: majoritatea acestor copii este integrată în programe terapeutice de recuperare timp ABA (analiză comportamentală aplicată) care sunt de fapt programe de antrenament și de învățare pas cu pas a realității și modului de raportarela realitate.
Baza acestor antrenamente este periodicitatea lor, perseverența, raportul constant cu un terapeut și apoi exersarea comportamentelor în familie. Se înțelege că pandemia le-a pus violent capăt și mai multe asociații de părinți au reclamat atunci pericolul care îi pândea pe copii, pericolul de regresie sau de întrepere a progresului. Iar copiii nu-și pot permite asta, pentru că ei sunt în creștere și fiecare săptămână contează: este suficient să privim ce creșteri fizice uimitoare apar la cei mici într-o săptămână și ne putem imagina că același lucru se întâmplă și la nivel psihic.
Fundațiile au căutat atunci soluții, au încercat să realizeze cât se putea din aceste ședințe online, dar în speță, în ceea ce privește autismul, este vorba despre o terapie care se adresează direct contactului cu realitatea, nu se rezumă la discuții (așa cum se întâmplă la adulți care pot transmite prin cuvinte simbouri și sensuri).
Le-a venit în ajutor o tehnologie care încorporează realitatea
folosită până acum mai mult la jocuri și instalații artistice, dar și la simulări în industrie, realitatea virtuală pășește în ultimii ani din ce în ce mai hotărâtor în cabinetele psihologice, acolo unde pacienții pot fi antrenați în lumea virtuală să se dezbare de fricile pe care le au în lumea reală.
Cu cât experiența lor în realitatea virtuală va fi mai „realistă“ cu atât ei vor fi mai susceptibili să transpună experiențele și în lumea reală. La fel, copiii cu diagnostic în spectrul autist pot experimenta în virtual toate trăsăturile realului, pe care apoi le vor transpune cu ușurință în lumea reală (știindu-se că în general la cei mici ceea ce numim acum „imaginație“ acționează mult mai puternic decât la adulți).
Realitatea virtuală poate crea cu 50% mai puțin efort orice situație, stimul sau experiență necesare pentru recuperarea copilului cu tulburări.
Problema este că astfel de tehnologii sunt costisitoare și necesită dispozitive speciae.
Cu atât mai valoroasă este deci reușita fundației Autism Voice de a intregra în terapie Virtual Reality (VR), pentru prima oară în România.
Copiii și tinerii cu autism aflați în terapie în cele două centre Autism Voice vor reuși să depășească probleme sociale și emoționale grave (temeri/fobii, tulburările de comunicare, anxietatea, depresia, bipolaritatea) și să accelereze aplicarea planului de intervenție cu 50% mai repede, iar pe plan național, indirect, pe termen lung, va ajuta orice copil/tânăr cu autism sau părinte/terapeut prin oferirea de acces gratuit către „prima librărie de experiențe VR pentru autism din România“.
Acest proiect este primul program de acest gen oferit copiilor cu autism, în contextul în care tehnologia VR a fost inclusă cu succes în tratamentele pentru autism în SUA, țările Europei de Nord-Vest și Japonia încă din anii ’90.
„Copiii se pot obișnui prin VR cu contexte sociale cotidiene, cum ar fi mersul cu metroul, mersul la cumpărături, fără să le mai creeze frustrări, urmând ca apoi să iesim și în mediile naturale și să urmărim integrarea“, a declarat Anca Dumitrescu, Președintele Autism Voice.
Despre ce e vorba în acest tip de antrenamente
Concret, este vorba de experiențe care presupun efort de adaptare din partea copilului urmate de experiențe destinate premierii copiilor care au trecut de primele experiențe.
Prima experiență de realitate virtuală interactivă de care vor avea parte copiii este creată în cadrul unui hypermarket (Cora Sun Plaza). Copiii vor avea de parcus interiorul magazinului, care este modelat și programat în totalitate de către echipa Ideologiq. În cadrul experienței, copilul vizualizează un film 360 realizat în interiorul magazinului, iar apoi interacționează cu mediul de realitate virtuală.
Copilul va fi îndrumat să aleagă un produs de pe raft, să îl pună în coșul de cumpărături, apoi pe banda casei de marcat, pentru a-l scana, oferind astfel posibilitatea terapeutului de a crea diferite jocuri, diferențiate în funcție de vârstă (se poate juca pe culorile produselor sau pe împărțirea lor pe diferite categorii, sau pot efectua calcule matematice de adunare, scădere etc.).
Cea de-a doua experiență interactivă de realitate virtuală este creată la stația de metrou și începe cu interacțiunea copilului cu metroul și cartela de acces (acesta trebuie să își achiziționeze o cartelă și să o introducă în aparatul de taxat).
Pasul următor este coborârea în subteran și călătoria propriu zisă, iar din acel moment copilul va putea vedea un film 360, o adevărată călătorie cu metroul.
Experiența de tip recompensă cuprinde o activitate într-o rachetă modelată de către echipa Ideologiq. Cu ajutorul acesteia se pot accesa diferite filme 360 cu situații cum ar fi zborul cu parapanta, zborul la bordul unui avion, sau plimbarea cu un roller-coaster.
