Au trecut deja 8 luni de la dispariția campionului mondial Mihai Leu, care s-a stins la doar 56 de ani, după o luptă grea cu o boală nemiloasă. Soția sa, Anna Leu, cea care i-a fost alături peste trei decenii, vorbește acum despre viața fără el și despre golul imens lăsat în urmă.
Dimineți și seri apăsătoare
Pentru Anna Leu, viața s-a schimbat din temelii. După o căsnicie de 30 de ani, adaptarea la noua realitate este extrem de dificilă, mai ales în momentele de liniște, care acum par să apese cel mai greu. V-ați gândit vreodată cum e să simți un gol pe care nimic nu-l poate umple?
„Viața mea s-a schimbat în toate felurile, mai ales în lucrurile mici. Diminețile și serile sunt cele mai grele, pentru că atunci liniștea apasă cel mai mult, lipsa lui se simte în tot ce făceam împreună, fără să ne dăm seama cât de important era. Sunt momente în care îmi vine instinctiv să îi spun ceva și atunci realizez că nu mai este. Este un gol pe care nu ai cum să îl umpli, doar înveți să trăiești cu el”, a mărturisit Anna Leu.
O legătură care nu dispare
Dar, chiar dacă fizic nu mai este prezent, Anna simte prezența soțului ei în fiecare zi. E drept că lucrurile stau acum diferit, însă legătura lor specială, clădită în atâția ani, a luat o altă formă, una spirituală, care îi oferă puterea de a merge mai departe.
„Îl simt cel mai aproape în liniștea casei, în momentele în care mă opresc și mă gândesc la el, la noi, la lucruri simple pe care le făceam împreună, care acum au rămas doar ale mele, uneori îmi vine să îi spun ceva sau să îl caut cu privirea. Îl simt și în mine, în puterea pe care încerc să o am, de parcă o parte din el a rămas acolo. Este o legătură care nu dispare, doar se schimbă”, a mai spus ea.
Demnitate în fața bolii
Iar amintirile din ultimele luni de viață ale campionului sunt copleșitoare. Anna Leu își amintește cu emoție de demnitatea incredibilă cu care Mihai a înfruntat boala (o luptă pe care a dus-o fără să se plângă vreodată), rămânând lucid și puternic până în ultima clipă.
„Boala l-a schimbat, poate, fizic, dar nu în esență. A rămas lucid până la capăt, conștient de tot, dar fără să se plângă. În ultimele luni, m-a impresionat cum a dus totul cu o liniște și o demnitate greu de înțeles. Durerea nu mai conta, nu a lăsat-o să îl învingă, și chiar și atunci avea planuri și puterea de a zâmbi”, a încheiat Anna Leu.
