Imaginează-ți că ești la cumpărături, cu un copil mic care plânge, ești epuizată, iar un paznic îți cere sec să scanezi din nou produsele la casă. Câte dintre voi recunosc situația? Fix genul acesta de momente invizibile, dar copleșitoare, sunt disecate în The Last Day, debutul regizoral al lui Rachel Rose. Filmul cu Alicia Vikander și Victoria Pedretti aduce pe ecran o realitate pe care o trăim multe dintre noi, dar despre care vorbim prea puțin.
Miza nu e doar o poveste de cinema sau o cronică de artă. Contează enorm să vedem reprezentată epuizarea tăcută a mamelor, pentru că validarea acestor sentimente ne ajută să nu ne mai simțim singure. Când societatea se așteaptă să fii o mamă perfectă, presiunea de a renunța la tine însăți devine o povară uriașă pentru bugetul tău emoțional.
Cum arată pierderea identității
Până acum, Hollywood-ul ne-a obișnuit cu portrete romanțate ale maternității. Dar într-un articol recent semnat de Hollywoodreporter, aflăm că acest film (prezentat la festivalul Tribeca) alege o cu totul altă cale. Producția împrumută structura de bază din clasicul Virginia Woolf, plasând acțiunea într-o suburbie elegantă din afara New York-ului, chiar înainte de petrecerea de 4 Iulie.
Aici o cunoaștem pe Julia (Alicia Vikander), o scriitoare odată promițătoare care nu a mai scris nimic de peste un deceniu, de când s-a căsătorit și a avut un copil. Și pe Taylor (Victoria Pedretti), o mamă copleșită de griji, aflată într-o zi plină de comisioane de la medicul pediatru, la biblioteca locală și apoi la magazin. Cele două se intersectează fugar la o brutărie. Julia doar găsește portofelul pierdut de Taylor și își adaugă mental pe lista de sarcini: „returnează portofelul la adresa de pe permisul de conducere”.
Mic detaliu, mare diferență.
Pentru Julia, această zi de sărbătoare devine o punte între fantomele trecutului și potențialul viitorului. O vizită la apartamentul tatălui ei, care acum este golit pentru a fi vândut, stârnește durerea recentă a morții lui și amintiri dulci-amărui despre mama care a abandonat-o. Iar regizoarea alege să ne dezorienteze vizual încă din primele secunde. Un prim-plan extrem cu o blană se dovedește a fi un cerb. O lumină albă reflectată pe o suprafață lucioasă este, de fapt, capota unui SUV. O pată roșie cu alb capătă încet contur ca fiind o vitrină cu carne ambalată. Până când aceste imagini se clarifică, suntem pierdute, desincronizate de o lume pe care ar trebui să o cunoaștem.
Presiunea de a fi mereu bine
Să fim sincere, tendința de a ascunde ce simțim e ceva cu care am crescut. Iar filmul surprinde perfect această sub-reacție socializată în femei. Julia își păstrează fața perfect compusă când un coleg mai tânăr al soțului ei o descrie drept „un adult”. Sau când agenta literară Ellen (Marin Ireland) îi declară cu aer superior propriul „respect” pentru mamele casnice, adăugând tăios: „Eu nu aș putea face asta!”.
Pentru Taylor, criza e mult mai acută. Când soțul ei este chemat la muncă fix când are mai mare nevoie de el sau când psihologul îi spune să aibă răbdare cu noile medicamente, ea nu protestează. Acești oameni (în mare parte bărbați) acceptă docilitatea ei ca pe o dovadă că se descurcă. Numai că vocea ei răgușită dintr-o spirală emoțională trădează realitatea: „E vina mea. Suntem prinși și nu îi pot scoate”.
Costumele joacă și ele un rol esențial în poveste. Designerul April Napier o îmbracă pe Julia într-un hanorac de culoarea mașinii de pompieri, care contrastează puternic cu străzile liniștite din nordul statului New York.
Ce poți face tu acum
Între noi fie vorba, deziluzia personajelor e dureros de familiară. Într-o întâlnire cu fostul ei iubit, romancierul Peter (Wagner Moura), Julia recunoaște cu amărăciune: „Sunt al naibii de surprinsă de locul în care mă aflu”. Ți s-a întâmplat vreodată să privești în jur și să nu îți recunoști propria viață?
Filmul nu îți dă răspunsuri magice pe tavă. Dar data viitoare când te simți copleșită sub greutatea listelor interminabile de sarcini, adu-ți aminte că nu ești defectă. Pune limite clare în programul tău săptămânal și cere partenerului tău să preia o parte din sarcinile invizibile ale casei, măcar pentru o oră în care să ai timp doar pentru tine.
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
FinanciarulEuro la 5,2644 lei pe 18 septembrie 2026. Cât înseamnă în lei ratele, chiriile și salariile
News24Marius Șumudică s-a temut de ratări în victoria CFR Cluj cu FC Botoșani, scor 3-1
Dolce SportLautaro Martinez aduce remiza pentru Interul lui Chivu, 2-2 cu AS Roma
GetPonySteeda a transformat un Ford Mustang de poliție pentru urmăriri, cu accent pe frânare și control
BravonetTeo, Vio și Costel pleacă în turneul „Orizont Electric” în această toamnă
LylaSKIMS aduce întreaga gamă într-un magazin pe două etaje la Londra
