Adio, Muma Domnica! A amuțit vocea de Tezaur UNESCO

Cântecul din Mehedinți a rămas orfan. O voce unică a tăcut. Pentru totdeauna. Dominica Trop, artista pe care UNESCO a numit-o „Tezaur Uman Viu”, a plecat dintre noi. Avea 87 de ani. Conform Cancan.

Lumea folclorului românesc a fost zguduită luni, 19 ianuarie. A venit o veste tristă. Marea doamnă a cântecului mehedințean, Dominica Trop, a încetat din viață, lăsând în urmă o moștenire culturală imensă și o durere pe măsură în sufletele celor care au iubit-o. Apropiații au confirmat totul, potrivit informațiilor publicate de Cancan. Ea a fost un stâlp. Un reper al autenticului într-o lume care se schimbă prea repede.

Singurul „Tezaur Uman Viu” din Mehedinți

Valoarea i-a fost recunoscută. Nu prea târziu. Ironia sorții… uneori, aprecierile vin la momentul potrivit. În 2013, Dominica Trop a primit cea mai înaltă distincție pe care o poate primi un păstrător de tradiție: UNESCO a inclus-o pe lista exclusivistă a „Tezaurelor Umane Vii”. A fost confirmarea supremă a tot ceea ce însemna ea – folclor pur, neîntinat de comercial. A rămas, până la capăt, singura personalitate din Mehedinți cu acest titlu, o dovadă a unicității sale. Apoi, cinci ani mai târziu, în 2018, au venit și autoritățile locale cu recunoașterea, acordându-i titlul de Cetățean de Onoare al județului Mehedinți pentru o carieră dedicată complet comunității.

Ultimul cântec: Rămas-bun de la scenă

A iubit scena. Și publicul. Asta a ținut-o activă până la adânci bătrâneți, o longevitate cu care puțini artiști se pot lăuda. Ultima dată a urcat pe scenă în vara anului trecut. Cadrul a fost plin de emoție. Și simbolism. A cântat chiar la festivalul care îi purta numele, „Dominica Trop”, un eveniment creat pentru a-i cinsti cariera, unde artiști și spectatori de toate vârstele și-au arătat admirația. Nimeni nu știa atunci. A fost, de fapt, un cântec de adio. O ultimă plecăciune.

„Cântecul Mehedințiului este mai trist”: Mesajul familiei

Durerea e greu de descris. Familia artistei a transmis un mesaj copleșitor, o mărturie a golului lăsat de „Muma Domnica”. Cuvinte simple, care spun totul.
„Cu profundă tristețe ne luăm rămas-bun de la Muma Domnica! De astăzi, cântecul Mehedințiului este mai trist și mai sărac. Muma Domnica Trop, Tezaur Uman Viu și muma cântecului mehedințean, a plecat la cele veșnice. A lăsat în urmă o moștenire neprețuită. Prin glasul ei, tradiția a rămas vie, iar sufletul satului românesc a fost dus mai departe din generație în generație. A fost o voce a neamului, o inimă plină de dor și o lumină pentru generații întregi de tineri artiști. Cântecul ei nu se va stinge niciodată, pentru că trăiește în sufletele celor care au ascultat-o și au iubit-o. Dumnezeu să o odihnească în pace, iar cântecul ei să ne rămână veșnic în inimă. Ne plecăm frunțile cu respect și recunoștință pentru tot ce a dăruit neamului nostru. Dumnezeu să o odihnească în pace, iar amintirea ei să rămână veșnic binecuvântată”, a transmis familia.

O moștenire pentru veșnicie

Ce rămâne după Dominica Trop? Nu doar niște înregistrări. Rămâne un model. O dovadă vie că autenticitatea nu are dată de expirare. Vocea ei a fost povestea satului din Mehedinți, cu bucurii și tristeți, cu doruri și ofuri. A fost o punte între ieri și azi. Acum, cântecele ei sunt o punte spre mâine, o zestre pe care avem datoria să n-o pierdem. O voce a amuțit. Ecoul ei, însă, va răsuna mult timp de acum încolo.