Adeline Rudolph preia rolul Kitanei în Mortal Kombat II. Cum a obținut rolul pe Zoom

Adeline Rudolph a schimbat baghetele magice pe evantaiele de luptă, iar transformarea ei este absolut spectaculoasă. Actrița a preluat rolul legendarei prințese Kitana în Mortal Kombat II, aducând o profunzime emoțională neașteptată într-o lume dominată de arte marțiale.

Castingul pe Zoom și surpriza de la Tati Gabrielle

Jeremy Slater and Karl Urban as Johnny Cage in New Line Cinema’s Mortal Kombat II

Ți s-a întâmplat vreodată să dai un interviu important online și să îți pice netul? Ei bine, chiar și vedetele de la Hollywood trec prin asta. Procesul de selecție nu a fost deloc simplu pentru Adeline, mai ales că a trebuit să transmită emoție prin intermediul unui ecran.

„Oh, Doamne, da. Procesul meu de casting a fost un pic mai lung, să fiu sinceră. Am avut o întâlnire generală cu Simon [McQuoid] înainte de a da proba pentru proiect. Citisem deja scenariul și studiasem în profunzime povestea Kitanei în mitologia jocului. Apoi am discutat cu Simon cum îmi imaginam să o aduc la viață cu ceea ce știam despre trecutul ei. Am vrut să integrez elemente și momente care nu erau neapărat scrise în scenariu”, povestește actrița.

„Câteva săptămâni mai târziu, am avut o sesiune regizorală de o oră cu Simon. Țineți cont că eram în Bulgaria și aveam trei pixeli pe Zoom. M-am gândit că nu știu dacă am obținut acest job. În ziua de azi, nu mai suntem în aceeași cameră, așa că a fost greu să transmit ancorarea Kitanei pe parcursul luptei ei. Nu eram sigură dacă asta se va vedea pe Zoom, dar din fericire s-a văzut.”

Dar așteptarea a continuat. „Tot nu am primit un răspuns pentru încă vreo două săptămâni, și tehnic am primit «apelul» prin Tat [Gabrielle]. Ea m-a anunțat «din greșeală» că am obținut rolul.”

Și uite așa a ajuns să joace din nou alături de fosta ei colegă. „Să fiu foarte sinceră cu tine, cred că a fost un accident. Nu sunt sigură câți dintre producătorii noștri s-au uitat la Chilling Adventures of Sabrina. Sunt sigură că erau conștienți că am lucrat împreună, dar nu sunt sigură dacă știau exact în ce calitate [ca surori]. Deci a fost o surpriză plăcută că am ajuns să jucăm din nou rolul de surori printr-o lentilă diferită. si nu știi niciodată. Când vezi doi oameni lucrând împreună la un serial TV, nu știi cum vor fi amândoi în persoană. Sunt prieteni cu adevărat? Sunt doar colegi de muncă? Deci, în acest sens, a fost minunat pentru noi pentru că am rămas prietene de la Sabrina.”

Cum a aflat Tati? „Ea și-a întrebat managerul la un moment dat cine va fi Kitana ei. Așa că a fost mai puțin faptul că avea un cuvânt de spus în privința distribuției și mai mult că era pur și simplu interesată cu cine va lucra în următoarele luni. Managerul ei a spus atunci: «Cunoști pe cineva numit Adeline Rudolph?». Și ea a zis: «Glumești!?». Așa că m-a sunat imediat, și asta a fost cu adevărat minunat.”

Antrenamentele dure și legătura cu evantaiele

Iar partea de pregătire fizică nu a fost deloc o glumă. Deși nu era o gameriță înrăită, Adeline a făcut tot posibilul să înțeleagă universul francizei. „Din păcate, nu am cumpărat o consolă. totusi am făcut exact ce ai spus. Am urmărit o mulțime de jocuri pe YouTube. Am urmărit, si o mulțime de scene cinematice din povestea ei specifică, și apoi am aprofundat teoriile fanilor de pe Reddit, precum și orice altceva îmi era disponibil online. Dar Ludi [Lin] și-a adus consola și jocurile în Australia, așa că ne-am jucat toți împreună atunci. Dar, da, nu am crescut jucându-mă.”

Numai că adevărata provocare a fost în sala de antrenament. „Da, a fost cu adevărat interesant pentru că nu mai făcusem niciodată cascadorii la acest nivel. Așteptam programarea pentru green card în Germania când am aflat că am obținut rolul. Și ei mi-au zis: «Trebuie să zbori în Australia până vineri». Așa că o mare parte din acea primă lună a fost pur și simplu antrenament pentru cascadorii în fiecare zi. A fost un amestec de coregrafie de luptă, dar și de lucru cu departamentul de cascadorii pentru a exersa elementele de bază ale artelor marțiale specifice care alcătuiesc stilul de luptă al Kitanei. Dimineața făceam tai chi, wushu și kung fu. Am încercat doar să mă asigur că am o bază pe care să construiesc și pe care să o integrez în secvențele de luptă, nu doar să fac mișcările. Stilul de luptă al Kitanei este foarte asemănător cu un dans, foarte regal și foarte fluid. Totul îmi era foarte străin. Nu era doar să lovești pe cineva și atât. Deci acea fluiditate a fost ceva la care am lucrat mult cu Malay Kim, coordonatorul meu de cascadorii.”

Pe bune, chiar a ajuns să iubească evantaiele acelea iconice. „Nu puteai să o spui mai bine. Mi-au plăcut foarte mult evantaiele mele. Ce a fost tare e că s-au simțit foarte naturale pentru mine. Oamenii tot întreabă dacă evantaiele au fost partea dificilă a coregrafiei de cascadorie, dar prin modul în care Kitana se mișcă cu evantaiele ei în însăși coregrafia de luptă, ele au devenit cumva extensii ale membrelor mele. Aveam evantaie normale de bază pe care le luam absolut acasă și exersam cu ele, dar nu pe cele de cascadorie de pe platou. Fapt amuzant, există un evantai pentru mâna stângă și unul pentru mâna dreaptă.”

Între noi fie vorba, actrița a plecat acasă cu câteva suveniruri de pe platou. „(Râde.) Știi ceva, nu am luat acasă o panglică, dar mi-am luat evantaiele acasă. (Râde.) Am întrebat. M-am rugat de ei. Le-am zis: «Vă rog, lăsați-mă să plec acasă cu astea». Și am reușit. Am avut atât de multe evantaie diferite. Am avut o versiune de cascadorie, o versiune falsă cu margini tocite și o versiune ascuțită care stătea deschisă. Deci am avut tot felul de evantaie diferite, dar am reușit să iau o pereche acasă.”

Emoțiile de pe platou și relația cu Shao Kahn

Pe baza informațiilor publicate de Hollywoodreporter, personajul Kitanei poartă o mare parte din greutatea dramatică a filmului, având în vedere trecutul ei tragic legat de Shao Kahn și uciderea tatălui ei.

„Să fiu foarte sinceră, când am citit prima dată scenariul, s-a simțit ca un efort de ansamblu atât de frumos. Am știut destul de devreme că povestea Kitanei va susține o mare parte din greutatea emoțională a filmului, având în vedere că scena de început debutează cu pierderea tatălui ei într-un mod foarte brutal. Așa că eram conștientă că voi purta asta pe tot parcursul filmului, iar ca actor, asta este ceea ce îmi doresc. Deci să mă scufund în asta în cadrul acestei lumi super fantastice a fost o provocare, dar una pentru care eram cu adevărat entuziasmată la acel moment.”

Relația cu tiranul Shao Kahn a fost una complexă de interpretat. „Da,. Indiferent cât de puternică este Kitana, ascunderea este modul ei de a se proteja. Este vorba despre a-și aminti de Shao Kahn ca de amenințarea care este. Pe parcursul filmărilor, m-am gândit mult la relația Kitanei cu Shao Kahn. Mitologia jocului este un pic diferită, dar am luat-o cu mine în film. În jocuri, Kitana nu află că este edeniană decât puțin mai târziu în viața ei. Deci nu era conștientă că Shao Kahn nu era tatăl ei, și exista un sentiment de loialitate față de el. La sfârșitul zilei, indiferent de ce s-a întâmplat, el a luat-o sub aripa lui și a protejat-o în felul său, dacă vrei să-i spui așa. Odată ce ajunge în punctul în care practic ascunde acest plan de răzbunare, este parțial pentru a se proteja și a se asigura că planul ei nu este observat, dar este și pentru că este un pic confuză.”

Să fim sincere, nu e deloc ușor să joci scene de luptă intense alături de un colos ca Martyn Ford. „În ceea ce privește încrederea, am avut emoții indiferent de ce luptă era și de stadiul în care ne aflam în timpul filmărilor. Fiecare luptă are propriul bagaj emoțional. Nu m-am simțit neapărat mai confortabil în timpul luptei cu Shao Kahn, dar ce mi-a plăcut a fost emoția pe care o are pe parcursul acelei lupte. A fost sfâșietor, dar a fost și ceva nou cu care să mă joc. Lupta cu Johnny Cage a fost foarte la obiect [și performativă]. Scena de antrenament dintre Kitana și Jade a fost un pic mai relaxată și jucăușă. Se întâmplă în timpul lor liber, și este ceea ce fac de fapt aceste personaje înainte de a păși pe câmpul de luptă. Asta e ceva ce jucătorii nu au de obicei ocazia să vadă. Dar lupta cu Martyn [Ford] în rolul lui Shao Kahn a fost cu adevărat grea.”

Iar detaliile din spatele camerelor sunt fascinante. „Erau o sută de oameni în jurul meu pe platou, iar pentru a mă concentra, îl priveam fix pe Martyn [Ford] câteva minute înainte să strige acțiune. Apoi scoteam un țipăt gutural pentru a intra cu adevărat în stare. Ceea ce ați văzut pe ecran a fost exact cum mă simțeam în realitate. A fost pur și simplu sfâșietor și frustrant.”

Dinamica dintre surori și viitorul francizei

Pentru a construi relația cu Jade, Adeline a apelat la propriile ei experiențe de familie (un truc pe care mulți actori îl folosesc pentru autenticitate). „Poveștile noastre sunt foarte diferite clar dar am o soră mai mică pe care o ador. Ea este totul pentru mine și aș încasa un glonț pentru ea. Așa că amândouă împărtășim o legătură puternică cu sora noastră, și am canalizat o mare parte din asta în fundația relației dintre Kitana și Jade. Cum ar fi dacă am ajunge la o răscruce? Ce-ar fi dacă sfârșitul universului ar plana asupra unei decizii pe care ar trebui să o luăm? Așa că m-am inspirat mult din cele mai apropiate relații ale mele și din cum ar arăta un conflict cu ele într-o situație cu miză mare.”

Mulți fani s-au întrebat ce se întâmplă cu Mileena, având în vedere că personajul a fost ucis de Sonya (Jessica McNamee) în filmul anterior. „Nu, nu cred asta. Niciodată să nu spui niciodată. Kitana are peste 10.000 de ani. Atât de mult timp ar fi putut trece între acea scenă de început a filmului și momentul în care o vedem ca adult. Cred că a rămas mult loc pentru ca Mileena să aibă propria ei poveste [de soră] cu Kitana. Nu aș închide neapărat acea ușă. Jade este propriul ei personaj [ca o soră], și nimeni nu înlocuiește pe nimeni în niciun fel sau formă.”

Cât despre relația dureroasă cu mama ei, Sindel, actrița explică: „Sută la sută. Întotdeauna vor exista scene care au fost tăiate. Dar, indiferent de câte ori mama ei este adusă înapoi în acest mod aproape ca monstrul lui Frankenstein, Kitana poate să-și vadă în continuare doar mama. Deci, chiar dacă nu ar face neapărat o diferență dacă Shao Kahn și-ar duce la capăt amenințarea ulterioară de a-i zdrobi din nou craniul, pur și simplu nu suportă să piardă un alt părinte, chiar dacă acel părinte este o umbră a celei care a fost.”

Reacția la vizionarea finală a fost pe măsură. „Da, a fost grozav și nebunesc. Am apucat să vedem o versiune când ne-am întors în Australia pentru refilmări. Dar apoi, prima dată când am apucat de fapt să-l văd în întregime a fost acum o săptămână în Los Angeles. A fost uimitor să-l văd cu reacțiile pline de entuziasm ale tuturor. Apoi am apucat să văd filmul din nou la Londra, și de fiecare dată când l-am urmărit, un personaj diferit mi-a atras atenția. Sincer simt că acesta a fost un efort de ansamblu atât de incredibil. Toate emoțiile au ieșit cu adevărat la iveală, iar luptele sunt pur și simplu incredibile.”

Și ce urmează în partea a treia, scrisă de Jeremy Slater? „Să fiu foarte sinceră, chiar nu știu [cu certitudine] ce va urma. Filmul face aluzie la ideea că îi vor aduce înapoi pe cei pierduți, așa că aș fi foarte entuziasmată pentru acea călătorie. Chiar deschide o cutie a Pandorei unde se poate întâmpla orice, și e foarte distractiv că o moarte nu este neapărat o moarte. L-am văzut pe Kung Lao întorcându-se ca un Revenant, la fel și pe mama Kitanei, Sindel. Există acest element al aducerii înapoi a sufletelor lor care mi se pare cu adevărat intrigant. Dar cine știe? Sunt deschisă la orice. Nu a fost prima mea bănuială că [călătoria în Netherrealm] ar putea fi ceva ce am face, dar trecând prin joc, am știut că ar putea fi întotdeauna o posibilitate.”

„Există atât de multe surse din care ne putem inspira, dar referitor la ceea ce spuneai, chiar cred că ar fi foarte interesant să vedem dacă putem reintroduce legătura ei de soră cu Mileena. Kitana, Mileena și Jade au o istorie atât de bogată, și aș fi foarte deschisă să le explorez relația complicată. Relația Kitanei cu Liu Kang și Raiden are, si multe de aprofundat din mitologia jocului. Așa că nu știu cum arată această schiță încă, dar știu că sunt entuziasmată de ea. Voi accepta orice îmi aduc.”

De la filme de acțiune la lumea dură a muzicii K-pop

Cum vine asta să fii brusc în centrul atenției la premiere? „Ei bine, în primul rând, nu cred că sunt suficient de mare ca să fiu prea speriată. Să o punem așa. Când am avut premierele, am fost foarte atentă la asta. Am vrut să mă asigur că le acord timp tuturor, pentru că și-au făcut timp să vină și să susțină acest film. Sincer, am minimalizat proiecția [evenimentul fanilor din Los Angeles] față de prietenii mei. Le-am zis: «Veniți pur și simplu în blugi și tricou. Au spus că este o proiecție fără covor roșu. O să fie bine». Dar nu am realizat câți oameni vor fi acolo, și asta a fost o surpriză plăcută. Deci, da, am fost atentă să mă asigur că toată lumea are o experiență bună. Vreau asta și în viața reală, alături de prietenii mei.”

Cariera ei a luat o turnură interesantă spre filmele de gen. „Nu, deloc. Ca actori, proiectele în care ajungem nu sunt întotdeauna alegerea noastră, mai ales la început. Dăm o mulțime de probe și, într-un fel, aceste proiecte ne găsesc pe noi. În cazul meu, a fost un asemenea privilegiu să pot lucra la atâtea proiecte cu proprietăți intelectuale uimitoare atașate de ele. Îmi oferă o mulțime de povești de fundal în care să mă scufund când mă pregătesc. Am jucat personaje care au existat și care nu au existat în iterațiile anterioare. Așa că a fost o călătorie distractivă, dar munca în filme de gen nu este ceva la care mă așteptam.”

Iar următorul ei proiect, Perfect Girl, ne duce exact în culisele uneia dintre cele mai dure industrii muzicale. Și dacă tot vorbim de K-pop, știm bine cât de popular a devenit acest fenomen și în România, unde comunitățile de fani umplu sălile la evenimentele de profil.

„Sunt atât de entuziasmată. Lumea K-pop este atât de bogată. Există atât de multe în care te poți scufunda, dar ceea ce mi se pare personal cu adevărat interesant este sistemul de stagiari din Coreea. Fapt amuzant, când eu și sora mea eram foarte mici, mama ne-a pus să dăm o probă din distracție. Eu nu am fost acceptată, dar cred că i-au oferit sorei mele un contract, pe care părinții mei nu l-au acceptat pana la urma. Deci acea lume este pur și simplu atât de fascinantă și se pretează unui thriller psihologic în felul în care este Perfect Girl. Există atât de multă zbuciumare interioară când încerci să învingi mii de oameni pentru a face parte din acel grup, și doar o mână de fete ajung de fapt să debuteze pe an. Este o industrie extrem de competitivă și am cel mai mare respect pentru acele fete.”