90% din medici, la oraș. Rectorii susțin contractul care îi poate ține în țară

O idee a explodat în spațiul public. Să-i obligi pe medicii tineri, școliți pe banii statului, să rămână o vreme în România. Gata cu subiectul tabu. Propunerea, lansată de Ilie Bolojan, capătă un sprijin neașteptat, venit direct din inima sistemului academic: de la rectorii marilor universități de medicină, relatează Mediafax.

Discuția trebuie purtată, dar nu oricum. Asta e clar. Leonard Azamfirei, rectorul Universității de Medicină din Târgu Mureș, a explicat pentru Edupedu.ro, citat de Mediafax, că totul se rezumă la o logică a reciprocității. Statul investește enorm în formarea unui medic, deci un angajament din partea absolventului pare de bun-simț, însă soluția nu poate fi una brutală, care să încalce drepturi fundamentale.

O bombă cu ceas: discrepanța uriașă dintre urban și rural

Care e, de fapt, problema? Nu numărul de absolvenți. România scoate medici pe bandă rulantă. Problema e unde ajung ei. Cifrele sunt un șoc. Peste 90% dintre medici lucrează în mediul urban, lăsând satele și orașele mici complet descoperite, în timp ce medicina de familie, coloana vertebrală a oricărui sistem sănătos, adună abia o cincime din totalul medicilor. Surprinzător sau nu, asta e realitatea. „Avem o discrepanță majoră care necesită o soluție pe termen lung, care este în primul rând politică și abia după aceea administrativă”, explică rectorul Azamfirei. Pe scurt: orașele mari gem de specialiști, iar în provincie pacienții nu au la cine să se ducă nici pentru o rețetă.

Contract, nu lanțuri. Cum ar putea arăta obligația de a lucra în România

Nimeni nu vorbește despre o interdicție de a pleca din țară. Ar fi, probabil, neconstituțională. Soluția agreată de liderii academici este alta: un mecanism contractual. Inteligent și echitabil. Rectorul UMFST Târgu Mureș vede propunerea ca pe „un soi de mecanism de recuperare a investiției publice și de corecție a unui deficit teritorial”.

Ce înseamnă asta, mai exact?

Un contract. Semnat la intrarea în rezidențiat. Unul „foarte puternic juridic”. Acesta ar stabili obligații de serviciu pentru o perioadă, cu trimitere prioritară în zonele și specialitățile goale. Logica e simplă: lucrezi sau plătești. Medicul ar putea alege să lucreze în țară sau să dea înapoi statului o parte din banii investiți în formarea lui. „Cred că un model mai rezonabil este unul de tip contractual, cu obligații de serviciu sau cu rambursare proporțională, care să fie aplicat nediscriminatoriu și probabil dublat de stimulente”, a detaliat Azamfirei.

Avertismentul rectorului: Fără sprijin real, planul e sortit eșecului

Dar o obligație nu vine de una singură. Acesta e avertismentul clar al rectorului. Nu poți trimite un om în luptă fără arme. Pentru ca un tânăr medic să meargă într-o zonă deficitară, statul trebuie să-i ofere la pachet sprijin real. Obligatoriu. Azamfirei insistă că pachetul trebuie să conțină lucruri de bază: „posturi reale, cu o infrastructură rezonabilă, cu locuire, transport, mentorat, traseu de carieră”. Fără ele, măsura riscă să devină „contraproductivă”. Ar descuraja și mai mult tinerii. Altfel spus, obligația trebuie să fie o șansă, nu o corvoadă.

Și Clujul e de acord: „O soluție corectă, dar cu reguli clare”

Viziunea nu e izolată. La Cluj, Anca Buzoianu, rectorul Universității de Medicină și Farmacie, gândește la fel. A catalogat ideea drept „legitimă” și a insistat că merită o dezbatere serioasă, cu reguli clare. Nu e vorba doar de niște bani cheltuiți. Miza e mult mai mare. „Nu vorbim doar despre bugete, ci și despre accesul real al pacienților la servicii medicale, mai ales în zonele unde deficitul este deja critic”, a spus Buzoianu. Pentru ea, „o perioadă minimă de practică în România, după un parcurs educațional finanțat de stat, poate fi o soluție corectă, cu condiția să fie însoțită de măsuri care fac această obligație realistă și echitabilă”.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google