87 de ani și primul pe lista de înscrieri la facultate. Lecția blândă despre curaj, minte activă și sens

Uneori, după ce casa se golește și zilele încep să semene una cu alta, cel mai apăsător nu este timpul liber, ci liniștea. Viorel Pintilescu (87 de ani), din Iași, a ales să umple acest gol cu ceva ce mulți amână ani întregi: s-a înscris la facultate, la programul de licență în Biologie, la șase decenii după ce a terminat liceul.

Spre deosebire de mulți tineri care își depun dosarul aproape de termenul-limită, domnul Pintilescu a fost primul candidat care și-a adus actele la Universitatea de Științele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, chiar în prima zi de înscrieri. A ales Facultatea de Agricultură, specializarea Biologie, la forma de învățământ cu frecvență. Din povestea domnului Pintilescu reținem un lucru simplu: dorința de a învăța nu are vârstă și nici moment predestinat.

Viorel Pintilescu s-a născut în 1939 și a terminat liceul în 1965, după ce școala tehnică pe care o urma a fost desființată înainte de ultimul an de studii. Apoi a avut o carieră de 35 de ani în armată, ca maistru militar principal, specializat în comunicații și depanarea echipamentelor radio. Drumul său profesional a fost clar. Facultatea a rămas, mult timp, un gând secundar.

Și totuși, tocmai acum a venit această alegere. După moartea soției, în urmă cu șase ani, singurătatea a început să cântărească altfel. Copiii au familiile lor, iar domnul Pintilescu și-a căutat un ritm nou. Nu unul care doar să ocupe orele, ci unul care să-i țină mintea trează și să-i dea un scop de la o săptămână la alta.

„Soția a murit și am rămas singur. Copiii au familiile lor, sunt la casele lor.”

În loc să se retragă într-o rutină tot mai mică, și-a păstrat curiozitatea vie. Își petrece mult timp citind cărți de știință împrumutate din bibliotecile din Iași. Îl fascinează formarea Universului și apariția omului. Biologia nu a fost o alegere întâmplătoare, ci una care se leagă de întrebările pe care le poartă deja cu el.

Potrivit Libertatea, motivația lui ține în mare măsură de echilibrul psihic și de lupta cu izolarea. Este un detaliu care poate conta pentru oricine are în familie un părinte sau un bunic rămas singur: uneori, o activitate serioasă, cu program, oameni și responsabilitate, face mai mult decât orice sfat despre „a ieși din casă”.

„N-am mai terminat nicio facultate. Eu am venit la facultatea asta pentru că-mi place biologia. Biologia este o știință foarte importantă și mă poate ajuta și pe mine din punct de vedere psihic. Adică să nu mă plictisesc. Și atunci eu trebuie să învăț, să mă prezint în fața profesorilor și să iau notele pe care le merit.”

O ocupație concretă poate schimba felul în care trece ziua

Aici este, de fapt, miezul acestei povești. Nu diploma în sine, nu performanța, ci faptul că a ales o ocupație care îi cere prezență, atenție și disciplină. Când aveți ceva de pregătit, de citit, de înțeles, ziua nu se mai rupe doar între masă, televizor și somn.

Viorel Pintilescu spune asta foarte direct, fără formule complicate. Și are dreptate într-un fel pe care îl înțelegeți imediat dacă ați văzut vreodată cum arată singurătatea prelungită la cineva drag.

„Singurătatea e grea, dar dacă urmez facultatea, viața trece mult mai ușor, e o chestiune din punct de vedere psihic.”

Dacă vă întrebați ce puteți lua concret din această întâmplare, răspunsul nu este că toată lumea trebuie să se înscrie la o facultate. Pasul util e altul: o activitate care are ritm, sens și contact cu alți oameni poate deveni o ancoră. Pentru cineva poate fi un curs. Pentru altcineva, biblioteca, un atelier, o rutină de studiu sau un proiect personal început târziu, dar început cu implicare.

De ce tocmai facultatea îi dă un scop nou

În cuvintele domnului Pintilescu, facultatea nu este doar o idee, ci o formă de viață activă. Programul cu frecvență înseamnă prezență, profesori, examene, colegi mult mai tineri și obligația de a ține pasul. Datele publicate până acum nu spun cum se adaptează în relația cu studenții din alte generații și nici dacă există facilități dedicate studenților seniori. Dar alegerea lui arată că a vrut exact varianta care îl scoate din izolare, nu una comodă.

Și mai este ceva care emoționează discret: domnul Pintilescu nu vorbește despre studiu ca despre o nostalgie, ci ca despre un plan de viitor. La 87 de ani, își organizează timpul în jurul anilor care vin, nu în jurul celor care au trecut.

„Eu m-am înscris la facultate. Cam asta-i toată treaba. Un om nu trebuie să… nu poate să moară prost, ca să mă exprim așa… mai ales dacă-i din Iași. Ar fi păcat să nu urmez o facultate, pentru că, în primul rând, Iașul este un «focar» de cultură și îmi îmbogățesc eu cunoștințele. Decât să stau să dorm sau, eu știu, ce să fac… nu. E o ocupație foarte bună o facultate.”

Pentru multe femei care citesc astfel de povești cu gândul la părinți, bunici sau chiar la ele însele peste ani, mesajul este blând și puternic în același timp: mintea are nevoie de hrană, iar sufletul are nevoie de rost. Nu târziu. Nu devreme. Când simțiți că aveți nevoie.

Nu este un caz izolat, iar asta contează

Viorel Pintilescu nu este singurul român care a ales studiul la o vârstă înaintată. Amalia-Susana Tușa (Lupaș-Birza) a absolvit facultatea în Cluj la 90 de ani și a devenit cea mai în vârstă studentă din România. Faptul că există astfel de exemple poate lua puțin din teama de ridicol, din acel „ce o să zică lumea?” care oprește multe începuturi bune.

Iar vorbele lui Viorel Pintilescu au o claritate pe care o puteți ține minte și pentru zilele dumneavoastră mai grele: „Dacă omul șade singur, se plictisește, se degradează, se enervează. Pe când omul are o ocupație, este un lucru excelent.”

Planul lui merge și mai departe: după cei trei ani de facultate la Biologie, spune că vrea să urmeze încă una. „Adică tot restul vieții mele îl voi petrece prin universități.”

Citește și: