17 invenții au schimbat casa modernă. Tu câștigi timp, confort și spații mai ușor de folosit

Într-o tipografie unde căldura și umiditatea afectau munca, inginerul Willis Carrier a construit în 1902 un aparat care trecea aerul peste serpentine umplute cu apă rece. De aici pornește și lista de schimbări din casă prezentată de House Beautiful.

Sursa anunță 17 momente definitorii pentru felul în care oamenii trăiesc astăzi în locuință, dar textul dezvoltă explicit 15 teme distincte. Împreună, acestea arată cum s-au schimbat confortul, timpul alocat treburilor casnice și felul în care familia folosește fiecare cameră.

Munca din casă a scăzut când aparatele au intrat în rutină

Istoria începe devreme. Cele mai vechi înregistrări despre mașini de spălat datează din 1691, când în Anglia a fost depus un brevet pentru o mașină care bătea, agita și stoarcea hainele. În 1782, inventatorul britanic Henry Sidgier a brevetat varianta cu tambur rotativ.

În 1901, Alva J. Fisher, din Chicago, a dus ideea în locuințe prin modelul electric „Thor”. Aparatul combina inovațiile anterioare cu energia unui motor electric mic și a devenit prima mașină de spălat electrică ajunsă pe piața de consum și adoptată în locuințe.

Și frigiderul a trecut printr-o schimbare lentă. În 1802, fermierul și tâmplarul Thomas Moore a inventat o ladă frigorifică din tablă, închisă într-o ladă de cedru, cu izolație din blană. Moore și-a numit invenția „refrigeratory”.

În 1850, lada frigorifică tradițională a intrat în locuințe cu pereți goi, căptușiți cu zinc. Mai târziu, compania Guardian Frigerator din Indiana a combinat carcasele existente cu serpentine de răcire alimentate de un motor electric, iar modelul Frigidaire a devenit primul frigider produs pentru piața de masă.

Mașina de spălat vase a urmat un traseu asemănător. Primul prototip de succes ar fi fost inventat în 1886, însă invenția lui Josephine Cochrane a devenit populară în locuințe abia în anii 1920.

Cuptorul cu microunde arată cât de mult au contat prețul și instalarea. În 1955, Tappan a introdus pentru locuințe un model mai mic, montat pe perete, la 1.295 de dolari. Consumatorii nu au fost convinși inițial, iar în 1967 Amana a lansat un model de blat, la 500 de dolari, care nu necesita renovări sau instalare și a fost adoptat mai ușor în bucătării.

Confortul a crescut când tehnologia a intrat în fiecare cameră

Aerul condiționat a pornit din industrie și a ajuns apoi în locuințe. Carrier și-a brevetat designul în 1906 sub numele „Apparatus for Treating Air”, iar în 1915 s-a asociat cu alți șase ingineri pentru a vinde invenția cinematografelor, magazinelor universale și, ulterior, locuințelor.

Televizorul a schimbat camera de zi. Philo Farnsworth a construit cu succes primul sistem electronic de televiziune în 1927, folosind un tub de analiză a imaginii care transforma semnalele luminoase în imagini. Televizoarele au fost inițial produse de lux, din cauza prețurilor ridicate și a penuriei provocate de oprirea producției în timpul războiului.

După război, prețurile televizoarelor au scăzut, iar în 1955 aproximativ jumătate dintre locuințele americane aveau un televizor.

Și garajul a devenit mai simplu de folosit. C.G. Johnson este asociat atât cu ușa de garaj care se ridică în sus, cât și cu mecanismul automat de deschidere. În 1926, el a finalizat un sistem motorizat care le permitea șoferilor să intre direct cu mașina în garaj.

În 1954, Alliance Manufacturing Company a lansat Genie, primul deschizător de garaj rezidențial controlat prin radio. În 1993, guvernul Statelor Unite a impus senzori automați de inversare a mișcării pentru a îmbunătăți siguranța ușilor de garaj automate.

Automatizarea locuinței a început să fie adoptată în jurul anului 1975, când Pico Electronics a introdus X10, prima tehnologie care permitea controlul de la distanță al luminilor. În 1984, National Association of Home Builders a folosit termenul „smart home” pentru casele bazate pe automatizare.

În anii 2010, panourile de control au început să fie înlocuite de asistenți virtuali activați vocal.

Camerele au devenit mai deschise și mai flexibile

Nu doar aparatele au schimbat locuința. În anii 1950, arhitectul Frank Lloyd Wright a început să elimine planurile compartimentate ale caselor victoriene și să creeze locuințe cu mai multă conexiune și fluiditate socială. A combinat planuri Prairie și Usonian, organizând locuințele în jurul bucătăriilor sau, uneori, al șemineelor.

În 1950, Joseph Eichler a regândit casa de tip ranch din California, deja cunoscută pentru planul deschis. El a legat zonele de dining și living prin spații ample, cu tavane înalte și fără o funcție prestabilită, formând conceptul de „great room”. Acest spațiu a mutat centrul locuinței dincolo de bucătărie și le-a oferit proprietarilor libertatea de a crea o zonă de întâlnire adaptată stilului lor de viață.

Canapelele modulare au apărut inițial în secolul al XIX-lea. Designerii epocii victoriene le numeau „conversation sofas” și le concepeau pentru ca oamenii să poată sta față în față în camere mari. La mijlocul secolului XX, conceptul a devenit popular datorită economiei de spațiu și accesibilității.

Designerii au folosit materiale precum spuma de cauciuc și lemnul turnat pentru a crea unități conectate, inclusiv forma clasică în L. Fotoliul rabatabil a intrat și el în camerele de zi după ce verii Edward Knabusch și Edwin Shoemaker au realizat, în 1928, un model pentru verandă din lăzi de portocale.

În 1929, cei doi au brevetat o versiune tapițată, iar astfel a apărut La-Z-Boy. Fotoliul rabatabil a devenit ulterior un element obișnuit în camerele de zi și în cinematografe.

Bucătăria s-a mutat și ea din zona strict de lucru spre spațiul în care oamenii stau împreună. Julia Child a transformat insula de bucătărie într-un punct central pentru pregătirea mâncării și interacțiune în emisiunea „The French Chef”. Insula a devenit ulterior un element obișnuit, pe măsură ce bucătăriile au evoluat în zone pentru socializare, servirea mesei și teme.

Biroul de acasă are o istorie mai veche decât pare. Spațiile de lucru și de lectură existau încă din anii 1700, în casele familiilor din clasa de mijloc. Odată cu apariția computerelor personale, a e-mailului și a faxurilor în locuințe, studiul tradițional s-a transformat în biroul de acasă modern.

Interesul pentru organizarea dulapurilor a crescut în jurul anului 2014, după apariția cărții „The Life-Changing Magic of Tidying Up” a lui Marie Kondo. Organizarea a fost prezentată ca o practică aproape spirituală și a generat o categorie de produse pentru casă, precum cutii, sacoșe și umerașe asortate.

Citește și: